Advent 11: Când te rogi…

Să presupunem că unul dintre voi are un prieten la care se duce la mijlocul nopții, zicându-i: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,6pentru că a venit la mine, dintr-o călătorie, un bun prieten; și nu am ce să îi dau să mănânce!».7Este posibil ca din interiorul casei, acest prieten să răspundă: «Nu mă deranja! Am încuiat ușa și m-am culcat în pat împreună cu copiii. Nu pot să mă (mai) ridic să îți dau pâini!»8Vă asigur că dacă prietenia (lor) nu va fi un argument suficient de convingător, insistența lui supărătoare îl va determina (până la urmă) să se ridice din pat și să îi dea tot ce îi trebuie. Luca 11:5-8

Ce pasaj puternic. Ai fost pusă într-o situație asemănătoare? Să nu pleci dintr-un loc până nu primești răspuns și ajutor. 

Îți aduci aminte de Iacov? De întâlnirea lui cu Dumnezeu? Ce om încăpățânat. Doamne, nu pleci de aici până când nu mă binecuvintezi. 

Când ai avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Când am avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Parcă îmi e frică să mă rog. Da, nu sună tocmai spiritual, nu? Dar parcă totul e mai urgent decât să mă pun pe genunchi. Și când sunt acolo, mă gândesc la ceea ce am de făcut. 

Rezultatul? 

Mă lupt cu morile de vânt. Pun sămânță și nu culeg nimic. Grabă, relații goale și zile pline de frustrare. Încercăm noi să aplicăm câte un verset și altul, dar finalul ne aduce tot în ruine. 

Când citeam acest pasaj, cumva, habar nu am cum, am înțeles. 

Rugăciunea ne pregătește pentru o luptă înțeleaptă. Sunt lupte în care nu are rost să întrăm. Sunt oameni în care nu trebuie să învestim. Sunt misiuni în care nu trebuie să mergem. 

Rugăciunea ne învață să luptăm mai întâi și  mai întâi cu cerul. Nu împotriva lui. Ne învață să cerem daruri bune și desăvârșite care vin de sus. Ne învață că cel mai mare bine pe care îl putem face unui om e să ne rugăm pentru el. 

Am încercat de o mie de ori să schimb câte un om. Am încercat să mă schimb pe mine prin zeci de metode. Dar nimic nu a funcționat. Nimic în afara genunchilor bătătoriți. 

Cineva mi-a povestit despre mama ei. ”Ea se roagă.” Când ceva apare, în loc să își dea cu părerea, să convingă ea, se roagă. Și oare nu face bine? 

Există cineva mai convingător decât Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? 

Da, cred că rugăciunea schimbă. 

Și cred că în primul rând ne schimbă pe noi. 

Știți că uneori așa de mult ne rugăm și tot nu primim răspunsul pentru care ne-am rugat, dar cu timpul cererea noastră ajunge să fie gândită la rece și ne dăm seama că acel lucru nu mai are o așa mare importanță. Uneori se întâmplă așa. 

Dar oricum ar fi, când te rogi înveți să te lupți corect. 

„Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei; dar interiorul vostru este plin de abuzuri și de răutate. Luca 11: 39

Rugăciunea ne îndreaptă privirea dinspre partea exterioară a paharului spre cea interioară. O parte care trebuie zilnic curățată. 

Rugăciunea scoate tot ce e murdar în inimă, rezultând o frumusețe exterioară aparte. 

Rugăciunea ne pune față în față cu egoismul nostru. Dacă ne-am scrie rugăciunile de multe ori am vedea cât de mult e despre noi și cât de puțin e despre alții și despre Dumnezeu. 

Rugăciunea ne pune față în față cu puterea lui Dumnezeu de a face minuni și astăzi.

Rugăciunea e curcubeul turnat de Dumnezeu peste genuni. 

Când te rogi, Cerul ascultă. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s