Advent 13: Ai răbdare cu tine

Când eram mică, mama făcea pâine în casă. În stil vechi. Seara pregătea făina cu apă și cu niște aluat rămas de data trecută. Se păstra la frigider de pe o săptămână la alta. În albia veche se așeza compoziția mai mult lichidă și se acoperea. Să dospească. Dimineața, cu ochii mari, veneam să vedem miracolul. Aluatul era gata să fie pus în cuptor. Și ce aromă, ce pufos era. Și ce gustoasă pâine ieșea. Îmi e dor. 

Cheia? 

Timpul potrivit și rădăcina potrivită. 

În Luca 13 e incredibilă scena smochinului. A trecut vremea și smochinul nu a dat rod. Și, totuși, Stăpânul îi mai dă o șansă. Mai are răbdare cu el încă un an. Poate acum va da rod. 

„Cu ce se aseamănă Regatul lui Dumnezeu? Cu ce îl vom compara?19Se aseamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. Ea a crescut, a devenit (ca) un copac mare, iar păsările zburătoare și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”20El a zis din nou: „Cu ce voi asemăna Regatul lui Dumnezeu?21Se aseamănă cu drojdia pusă de o femeie în cocă; și astfel, compoziția este determinată să crească.”

Așa de mult mi-a plăcut pasajul acesta. Nu vreau să îl scot din context. Dar cu acești ochi l-am privit astăzi. 

O grăunță de muștar. O bucată de drojdie. Nu e mare lucru, nu? 

Dar ambele duc la creștere și la binecuvântarea altora. 

Povestea mea

Îmi e frică de locurile înguste. De lift. De mulțimi. De camere mici. Și de aglomerația din trafic. În a doua zi după ce am luat carnetul, am intrat cu mașina într-un stâlp și într-un șanț. Da, într-o zi. Și fără să îmi dau seama pe moment, inconștient, s-a lăsat frica peste inima mea. Și nu m-am încumetat să conduc în orașe mari, în locuri pe care nu le știu. Mă credeam proastă și îmi era rușine cu mine. Când venea vorba de condus în oraș mă făceam mică. Dar am fost nevoită să fac naveta timp de aproape 2 ani pe un drum fără mari dificultăți. Fără să îmi dau seama, cu puțin timp în urmă, am prins curaj. Al meu mereu m-a încurajat. Și încet, încet m-am avântat în oraș. Încă am frica acolo. Acum știu că e acolo, dar acum, deoarece am o sute de kilometri în spate, am prins curaj. Am făcut ramuri. 

Asta e povestea mea. 

A ta care este? 

Fiecare avem un domeniu care ne face să tremurăm. La propriu, la figurat. Dar e acolo. Și de multe ori suntem dure cu noi. Ne spunem cuvinte dure. Mult prea tăioase. Poate toți smochii de lângă tine au dat rod, dar tu nu. Tu ai mai avut nevoie de îndurare și în acest an. 

Ferice e de tine dacă ai primit-o. Știi ce înseamnă asta? 

Că ești iubită. Da, chiar ești. 

Poate lucrul care te îngrozește vine dintr-o traumă sau o problemă nerezolvată din trecut. Poate nici nu ești conștientă de asta. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să o vezi. 

Greșeala pe care o fac de multe ori e că mă uit la ramurile dese ale celor de lângă mine. Și uit că fiecare sămânțâ de muștar își are timpul ei. Și sunt atât de dură cu mine. Poate ești la fel, poate că nu. 

Poate îți reproșezi că ești vinovată pentru că nu ai o relație, și sigur e ceva în neregulă cu tine de fetele din jurul tău se pregătesc de măritiș. 

Poate îți reproșezi că nu ai intrat la facultatea dorită. Că ți-a spus ție mătușa din partea unchiului că nu e de tine acea facultate. 

Poate îți reproșezi că nu ai fost acceptată la acel job, poate îți reproșezi că nu ești suficient de înaltă, de dibace. 

Poate ești o fată care trăiește în umbra lui ”POATE”. 

Dar Dumnezeu te-a creat să trăiești în lumina Lui. 

Și în momentul în care trăiești în lumina Lui, te vezi diferit. Da, s-ar putea ca fiecare ”poate ”din viața ta să fie plauzibil. Poate azi nu poți conduce prin oraș, poate azi nu poți lua acel job, poate azi nu există cine să te scoată în oraș. Dar, în lumina lui Isus, fiecare lucru își are vremea lui și mai mult decât atât, toate lucrurile lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. 

Repet. 

Fiecare ”poate” care te înconjoară astăzi, mâine se va transforma în ramuri în care alții se vor adăposti și vor fi binecuvântați prin tine. 

Ai răbdare cu tine. 

Dumnezeu face fiecare lucru din viața ta frumos la vremea lui. 

Și poate ca pâine făcută de mami.

Pentru a fi mâine o pâine delicioasă, azi trebuie să stai la dospit. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s