Crăciun: Ce dar ești pentru Rege?

E târziu. Al meu doarme lângă mine. O răceală puternică îi dă bătăi de cap. Mersul la colindat din această seară a fost înlocuit de Catan și discuții faine între prieteni. Am încercat să adorm, dar un pasaj îmi apare și reapare în minte. 

Știi pasajul în care magii aduc Pruncului daruri? 

Aur, smirnă și tămâie. 

Toată luna decembrie cântam cu picii de la grădiniță: Nu am daruri, dar ce am e inima mea să îți dau. 

Nu știu tu, dar mereu am privit darurile respective ca pe ceva ce eu nu am să îi dau Regelui. Am crezut că sunt daruri care nu au legătură cu mine. Până zilele trecute. Le-am privit diferit. 

Și dacă noi am fi acele daruri? Și dacă noi am fi acele daruri care să fie aduse Pruncului? Dacă noi am fi aur, smirnă și tămâie? Dacă noi am trăi în fiecare zi fiind conștiente de cine suntem în Cristos? 

Aur

Și sunt zile în care uit cine sunt. Mă văd mică. Și în acele zile cel rău face ce vrea din mine și din gândurile mele. Că nu valorez nimic. Și se naște amărăciunea, invidia și răutatea. Și când colo eu sunt de viță regală. Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din Cer ca eu să știu cine sunt. S-a născut ca eu să îmi trăiesc fiecare zi conștientă de faptul că aparțin Regelui acestui univers. Când știi cui aparți, poți urca orice munte. Ești fiică de Rege. 

Tămâie 

Nu sunt bună de nimic. Nici măcar rugăciunile nu îmi sunt ascultate. O minciună pe care o înghit ușor. Și cel rău râde. Dar de Crăciun, Isus schimbă mersul lucrurilor. „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta”. Nașterea lui Isus a făcut posibil aducerea tămâii noastre pe altarul lui Dumnezeu. Prin Isus, prin nașterea Lui, noi am fost făcuți preoți. Noi nu suntem ai nimănui. Rugăciunea noastră nu e în van. Și când vine acest gând în inima noastră, să mergem cu gândul la iesle. Tămâia noastră este ascultată și este primită de Dumnezeu. 

Smirnă

Cânt.cânt 5:5 – „M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, si de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului”

E genial pasajul din Cântarea Cântărilor. Niciodată nu l-am privit astfel. Smirna era folosită pentru ungerea trupului curat. Ca să o aducem în zilele noastre este un fel de cremă de corp. Și cum poți să te pleci înaintea Regelui fără o inimă curată. Smirna ne reamintește despre datoria pe care o avem ca fiice de Rege. Avem datoria sfântă de a ne sfinți viața. Trebuie să ne luptăm lupta cea bună în fiecare zi. Ca în momentul întâlnirii cu Isus să putem spune că „de pe degetele noastre picură cea mai aleasă smirnă.” 

 

Da, poate sunt unele lucruri exagerate. Ia ceea ce e bun pentru tine. Dar nu uita:

Ești aur. Naționalitatea ta e Regală. Nu lăsa diavolul să îți spună altceva. 

Ai harul să îți pui tămâia(rugăciunea) pe altarul lui Dumnezeu.

Ai datoria sfântă de a fi smirnă, de a te lupta să fii curată. 

Ai aceste daruri în mâna ta. Și nu numai de Crăciun. Ci cât trăiești pe acest pământ. 

Tu decizi cui i le închini.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s