Dumnezeu vede

Matei 6 e tranșant. Vă las pasajul.

1Fiți atenți ca dreptatea voastră să nu fie pusă în evidență avându-i ca spectatori pe oameni. Dacă în fața lor vă arătați corectitudinea în raportul vostru cu Dumnezeu, El nu vă va mai recompensa.2Ci atunci când faci un bine celor din jurul tău, nu te lăuda ca ipocriții din sinagogi și de la intersecțiile drumurilor. Ei urmăresc să fie apreciați de oameni. Vă asigur că astfel, ei și-au luat recompensa.3Când faci bine celor din jurul tău, procedează astfel încât să nu știe «stânga» ta ce face «dreapta».4Fii discret, pentru ca binefacerea ta să îți fie recompensată de Tatăl tău care vede ce faci în secret.5Când vă rugați, să nu procedați ca ipocriții. Lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la intersecțiile drumurilor, ca să fie văzuți de oameni. Vă spun adevărul: ei și-au luat astfel recompensa.6Când te rogi, intră în camera ta, încuie ușa și roagă-te Tatălui tău care este în (orice loc) secret. Și El, Cel care vede tot ce se face în secret, te va recompensa.

M-a dat peste cap.

Ipocrite. Lăudăroase. Pline de sine.

Oare ne regăsim?

Să o luăm diferit. Nu vreau să scot din context ceva. Vreau să subliniez ideea: ”Dumnezeu vede.”

El vede lacrimile noastre când cineva ne rănește. Nu e nevoie să știe toată clasa sau tot satul. 

El vede orele pe care le-ai petrecut învățând. 

El vede modul în care nu ți-ai stricat tinerețea în diferite relații. Și îți va răsplăti. 

El vede dărnicia noastră. Nu trebuie să semnalizăm asta. El vede când ne vizităm bunicii. Nu trebuie să postăm despre asta de fiecare dată. 

El vede de ce ai ales să porți batic. De dragul Lui sau pentru a te încadra într-un grup. 

Pe Dumnezeu nu îl interesează cuvintele pe care le spun oamenii din jur despre noi. Ei acum ne pot da Follow și în momentul în care nu ne mai aliniăm gusturilor lor, știți voi, nu ne mai cunosc. 

Pe Dumnezeu nu îl interesează aprecierile celor de lângă noi. Nu vom primi răsplata în funcție de cât de bine suntem vorbiți între prieteni. Răsplata o vom primi după atitudinea inimii noastre. 

Să îmi spună și mie cineva cu ce sunt mai bună eu că port o fustă până în pământ și tânjesc să fiu mai atrăgătoare, decât cea care a venit în biserică la pantaloni? Am eu cum să îi văd starea inimii ei? Nu. Și atunci am eu dreptul să mă cred mai sfântă?

Nu fusta atrage binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu zic că nu trebuie să o avem.

Dar…

O fustă până în pământ și o inimă pângărită nu este plăcută lui Dumnezeu. 

Și cum nu putem vedea inima cuiva, trebuie să închidem gura și să ne vedem de inima noastră. 

Suntem chemate să trăim conștiente de faptul că Dumnezeu vede ceea ce gândim și ceea ce simțim. El chiar vede asta. Și acest lucru e o binecuvântare.

Răsplata o vom primi în funcție de ceea ce vede Dumnezeu în ascuns nu de ceea ce văd oamenii când ne luăm fața de biserică. 

Tu de ce faci ceea ce faci?

Oricare ar fi răspunsul, Dumnezeu vede în ascuns și pe El nu îl putem duce cu zăhărelul. 

Ce mi-a spus mami înainte să mă mărit (bine de știut)

M-am tot luptat cu noul meu statut. Adică, nu mai scriu din perspectiva fetei care așteaptă. Mă întrebam dacă mai sunt fete care m-ar mai citi acum. Și am lăsat să treacă timpul. Poate, poate mai sunt fete care mă citesc și le sunt folositoare articolele scrise de mâna Inimii de Prințese care a spus ”Da”.

Înainte să mă mărit, mami mi-a ținut predici. Și încă îmi ține. Și e har. Mă gândeam să împărtășesc cu vin câteva lucruri pe care mi le spune mami. Nu zic că eu le bifez cu 10, dar încerc.

  1. Când vine de la muncă, tratează-l regește.

No, când mi-a zis asta, să îmi auziți teoriile. ”Dar și eu lucrez. Avem job full-time amândoi. Dacă aș sta acasă, atunci poate asta s-ar aplica și la mine.” Modernism.

Da, ai dreptate. Dar nu uita, ai datoria să faci din căminul tău locul în care soțul tău să vină cu drag și din care să plece cu dorință de a se întoarce cât mai repede. 

Ieși înaintea lui. Zâmbește-i. Asigură-te că are ce mânca când ajunge acasă. (există execepții) 

Și pe când să încep să obiectez, continuă. 

Oare câte divorțuri ar mai fi astăzi, dacă femeile și-ar trata soții regește când se întorc de la muncă(și nu numai)? 

2. Nu îi trâmbița defectele între cei din jur 

Ochii cu care îl vezi tu, vor fi ochii cu care îl vor vedea cei din jurul tău. 

Ceea ce spui tu despre el, exact acele vorbe le vor spune cei din jurul tău. 

Și da, nu zic că e perfect. Nici tu nu ești, deși ești Prințesa mea. Dar nu în public. 

Și da, s-ar putea să nu aibă jobul perfect, să nu aibă cele mai bune obiceiuri în public. S-ar prea putea să facă alegeri care sunt greșite. Dar… nu uita… defecte, probleme se discută în familie. Acasă. 

Acasă, când lucrurile sunt calme. Când tu ești calmă. 

La inima unui bărbat ajungi când stai în brațele lui și îi vorbești cu dragoste. 

 

3. Tu zidești, tu dărâmi casa

Când vine vorba de ziditul casei în care veți locui, el se va ocupa de acest lucru. Dar când vine vorba de căsnicia voastră, de cine sunteți voi împreună, tu ești la cârmă. 

În mâna ta stă binecuvântarea și în mâna ta stă blestemul. 

A trăit un om, era un pastor la început de drum și într-o seară când s-a întors acasă, nu avea curent. Soția l-a așteptat cu mâncarea la lumina lumânărilor. Adevăratul motiv a fost că nu mai aveau bani să plătească lumina, dar a întors un lucru care putea fi un adevărat motiv de ceartă, într-o binecuvântare. 

Da, căsnicia nu e ușoară. Niciodată nu a fost.

Dar pentru o căsnicie fericită, trebuie să stai aproape de Domnul. Și așa îți vei zidi casa. 

 

Dragilor,

sper ca aceste lucruri să vă fie de folos. Poate că citești aceste rânduri și nu ești căsătorită. E foarte bine. Acum e cel mai bine să le citești. Aplică-le în relația ta cu tatăl tău și cu frații tăi. Bine, un pic modificate. Dar esența e acolo.

Și cele care sunteți la început de drum, mă bucur să vă cunosc. Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să facem din casa noastră un colț de rai.

Cu drag,

Aceeași Inimă de Prințesă

O viață trăită din belșug

          IMG-20200101-WA0068    Când nu reușești să faci ce ți-ai propus, nu te simți prea bine, nu? Când nu îți găseți un loc al tău, în care să te potrivești și în care să vezi că ai un scop, când poate ai picat un examen la care ai învățat sau ai luat o notă prea mică, când toate visele par prea departe de realitate, simți că totul nu are rost. Simți că viața ta e goală.

         Poate e un început cam trist, dar avem momente în care simțim și credem aceste lucruri.  Aceste minciuni. E normal să nu realizezi nimic dacă tu mereu te gândești că nu poți face nimic, nu sunt bună de nimic. La ceea ce te gândești azi și mâine, vei ajunge într-o zi. Mintea noastră e o comoară sau un dușman. Ne poate ajuta sau ne poate sta în cale. Nu spun să stai în fiecare dimineață în oglindă și să repeți lucruri frumoase despre tine. Nu! Nu tu sau ceva discurs motivațional îți va rezolva problemele, ci Dumnezeu.

            Când vin gânduri care vă dărâmă, spuneți stop. Da, poate sunt adevărate, poate ai făcut ceva greșit, poate nu ești cea mai deșteaptă sau frumoasă sau talentată sau orice alt gând pe care îl ai. Poate tot e adevărat, dar soluția nu e să te plângi, de ceea ce nu ești. Soluția este să știi cine este Dumnezeu.

Mai jos vreau să dau patru versete care pe mine mă ajută să resping gândurile de deznădejde, și să învăț să îl slujesc pe Dumnezeu în orice împrejurare.

În Ioan 3:30 Ioan Botezătorul spunea „Trebuie ca El să crească și eu să mă micșorez. ” Scopul meu în viață, mai presus de orice, este să îl sujesc pe Dumnezeu și să îl fac pe El cunoscut. Eu nu trebuie să ies în evidență, El trebuie să se vadă în cuvintele mele, în faptele și în atitudinea mea.

Coloseni 3:1-2 „Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Viața e mai mult decât ceea ce se întâmplă aici jos. Noi suntem chemați  să trăim gândindu-ne la cer, la veșnicie, la Isus. Dacă vom privi țintă la El atunci vom avea biruință asupra lucrurilor de aici care încearcă să ne amăgească. Tot în acest capitol în versetul 23 scrie:  „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” După ce ne-am fixat privirea spre Exemplul nostru de trăire trebuie să acționăm și nu oricum, ci cu pasiune și curaj. Cu bucurie ca pentru Cel care ne-a iubit. cum ar fi atunci când mergi la lucru sau la școală să îți faci treaba ca și cum șeful sau profesorul Tău ar fi Dumnezeu? Ai avea alt randament, nu?

Și ultimul verset este din Ioan 10:10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Gândurile rele ne fură bucuria și viața. Isus ne dă viață din belșug. Ce bucurie mai mare poți avea decât să știi că pentru tine Dumnezeu Și-a dat Propriul Fiu să moară și prin jertfa Lui tu să poți fi iertat de toate, toate păcatele? Prin  credința în El și în moartea și învierea Lui ești chemat la o viață nouă în care El e îți dă putere să trăieși din plin. Ești copil de Dumnezeu, ești iubit și prețios. Merită să trăiești această viață cu El, prin El și pentru El.

IMG-20200101-WA0018

 

                                                                                                                                       Estera

Crăciun: Ce dar ești pentru Rege?

E târziu. Al meu doarme lângă mine. O răceală puternică îi dă bătăi de cap. Mersul la colindat din această seară a fost înlocuit de Catan și discuții faine între prieteni. Am încercat să adorm, dar un pasaj îmi apare și reapare în minte. 

Știi pasajul în care magii aduc Pruncului daruri? 

Aur, smirnă și tămâie. 

Toată luna decembrie cântam cu picii de la grădiniță: Nu am daruri, dar ce am e inima mea să îți dau. 

Nu știu tu, dar mereu am privit darurile respective ca pe ceva ce eu nu am să îi dau Regelui. Am crezut că sunt daruri care nu au legătură cu mine. Până zilele trecute. Le-am privit diferit. 

Și dacă noi am fi acele daruri? Și dacă noi am fi acele daruri care să fie aduse Pruncului? Dacă noi am fi aur, smirnă și tămâie? Dacă noi am trăi în fiecare zi fiind conștiente de cine suntem în Cristos? 

Aur

Și sunt zile în care uit cine sunt. Mă văd mică. Și în acele zile cel rău face ce vrea din mine și din gândurile mele. Că nu valorez nimic. Și se naște amărăciunea, invidia și răutatea. Și când colo eu sunt de viță regală. Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din Cer ca eu să știu cine sunt. S-a născut ca eu să îmi trăiesc fiecare zi conștientă de faptul că aparțin Regelui acestui univers. Când știi cui aparți, poți urca orice munte. Ești fiică de Rege. 

Tămâie 

Nu sunt bună de nimic. Nici măcar rugăciunile nu îmi sunt ascultate. O minciună pe care o înghit ușor. Și cel rău râde. Dar de Crăciun, Isus schimbă mersul lucrurilor. „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta”. Nașterea lui Isus a făcut posibil aducerea tămâii noastre pe altarul lui Dumnezeu. Prin Isus, prin nașterea Lui, noi am fost făcuți preoți. Noi nu suntem ai nimănui. Rugăciunea noastră nu e în van. Și când vine acest gând în inima noastră, să mergem cu gândul la iesle. Tămâia noastră este ascultată și este primită de Dumnezeu. 

Smirnă

Cânt.cânt 5:5 – „M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, si de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului”

E genial pasajul din Cântarea Cântărilor. Niciodată nu l-am privit astfel. Smirna era folosită pentru ungerea trupului curat. Ca să o aducem în zilele noastre este un fel de cremă de corp. Și cum poți să te pleci înaintea Regelui fără o inimă curată. Smirna ne reamintește despre datoria pe care o avem ca fiice de Rege. Avem datoria sfântă de a ne sfinți viața. Trebuie să ne luptăm lupta cea bună în fiecare zi. Ca în momentul întâlnirii cu Isus să putem spune că „de pe degetele noastre picură cea mai aleasă smirnă.” 

 

Da, poate sunt unele lucruri exagerate. Ia ceea ce e bun pentru tine. Dar nu uita:

Ești aur. Naționalitatea ta e Regală. Nu lăsa diavolul să îți spună altceva. 

Ai harul să îți pui tămâia(rugăciunea) pe altarul lui Dumnezeu.

Ai datoria sfântă de a fi smirnă, de a te lupta să fii curată. 

Ai aceste daruri în mâna ta. Și nu numai de Crăciun. Ci cât trăiești pe acest pământ. 

Tu decizi cui i le închini.  

Advent 13: Ai răbdare cu tine

Când eram mică, mama făcea pâine în casă. În stil vechi. Seara pregătea făina cu apă și cu niște aluat rămas de data trecută. Se păstra la frigider de pe o săptămână la alta. În albia veche se așeza compoziția mai mult lichidă și se acoperea. Să dospească. Dimineața, cu ochii mari, veneam să vedem miracolul. Aluatul era gata să fie pus în cuptor. Și ce aromă, ce pufos era. Și ce gustoasă pâine ieșea. Îmi e dor. 

Cheia? 

Timpul potrivit și rădăcina potrivită. 

În Luca 13 e incredibilă scena smochinului. A trecut vremea și smochinul nu a dat rod. Și, totuși, Stăpânul îi mai dă o șansă. Mai are răbdare cu el încă un an. Poate acum va da rod. 

„Cu ce se aseamănă Regatul lui Dumnezeu? Cu ce îl vom compara?19Se aseamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. Ea a crescut, a devenit (ca) un copac mare, iar păsările zburătoare și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”20El a zis din nou: „Cu ce voi asemăna Regatul lui Dumnezeu?21Se aseamănă cu drojdia pusă de o femeie în cocă; și astfel, compoziția este determinată să crească.”

Așa de mult mi-a plăcut pasajul acesta. Nu vreau să îl scot din context. Dar cu acești ochi l-am privit astăzi. 

O grăunță de muștar. O bucată de drojdie. Nu e mare lucru, nu? 

Dar ambele duc la creștere și la binecuvântarea altora. 

Povestea mea

Îmi e frică de locurile înguste. De lift. De mulțimi. De camere mici. Și de aglomerația din trafic. În a doua zi după ce am luat carnetul, am intrat cu mașina într-un stâlp și într-un șanț. Da, într-o zi. Și fără să îmi dau seama pe moment, inconștient, s-a lăsat frica peste inima mea. Și nu m-am încumetat să conduc în orașe mari, în locuri pe care nu le știu. Mă credeam proastă și îmi era rușine cu mine. Când venea vorba de condus în oraș mă făceam mică. Dar am fost nevoită să fac naveta timp de aproape 2 ani pe un drum fără mari dificultăți. Fără să îmi dau seama, cu puțin timp în urmă, am prins curaj. Al meu mereu m-a încurajat. Și încet, încet m-am avântat în oraș. Încă am frica acolo. Acum știu că e acolo, dar acum, deoarece am o sute de kilometri în spate, am prins curaj. Am făcut ramuri. 

Asta e povestea mea. 

A ta care este? 

Fiecare avem un domeniu care ne face să tremurăm. La propriu, la figurat. Dar e acolo. Și de multe ori suntem dure cu noi. Ne spunem cuvinte dure. Mult prea tăioase. Poate toți smochii de lângă tine au dat rod, dar tu nu. Tu ai mai avut nevoie de îndurare și în acest an. 

Ferice e de tine dacă ai primit-o. Știi ce înseamnă asta? 

Că ești iubită. Da, chiar ești. 

Poate lucrul care te îngrozește vine dintr-o traumă sau o problemă nerezolvată din trecut. Poate nici nu ești conștientă de asta. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să o vezi. 

Greșeala pe care o fac de multe ori e că mă uit la ramurile dese ale celor de lângă mine. Și uit că fiecare sămânțâ de muștar își are timpul ei. Și sunt atât de dură cu mine. Poate ești la fel, poate că nu. 

Poate îți reproșezi că ești vinovată pentru că nu ai o relație, și sigur e ceva în neregulă cu tine de fetele din jurul tău se pregătesc de măritiș. 

Poate îți reproșezi că nu ai intrat la facultatea dorită. Că ți-a spus ție mătușa din partea unchiului că nu e de tine acea facultate. 

Poate îți reproșezi că nu ai fost acceptată la acel job, poate îți reproșezi că nu ești suficient de înaltă, de dibace. 

Poate ești o fată care trăiește în umbra lui ”POATE”. 

Dar Dumnezeu te-a creat să trăiești în lumina Lui. 

Și în momentul în care trăiești în lumina Lui, te vezi diferit. Da, s-ar putea ca fiecare ”poate ”din viața ta să fie plauzibil. Poate azi nu poți conduce prin oraș, poate azi nu poți lua acel job, poate azi nu există cine să te scoată în oraș. Dar, în lumina lui Isus, fiecare lucru își are vremea lui și mai mult decât atât, toate lucrurile lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. 

Repet. 

Fiecare ”poate” care te înconjoară astăzi, mâine se va transforma în ramuri în care alții se vor adăposti și vor fi binecuvântați prin tine. 

Ai răbdare cu tine. 

Dumnezeu face fiecare lucru din viața ta frumos la vremea lui. 

Și poate ca pâine făcută de mami.

Pentru a fi mâine o pâine delicioasă, azi trebuie să stai la dospit. 

Advent 12: Nu te ingrijora

Aveam o altă tematică pentru azi. Luca 12. Dar recitind pasajul în traducerea BVA, am zis că aș vrea să vorbim despre îngrijorare. 

Al meu a venit acasă de la muncă cu o bucată de fier în deget. Merge la medic în sat, nu, că trebuie să meargă la urgențe, deoarece trebuie făcut film. Și mergem la urgențe. Facem film. Medicul de gardă, unul dintre cei mai buni, îl trimite la chirurgie plastică la Oradea. Motivul? Unul simplu: ”Dacă mișc un pic bucata de metal greșit, îi pot paraliza degetul.” Ieșim amândoi pe poarta spitalului cu niște fețe lungi. Mi-am ținut lacrimile până acasă, deoarece trebuia să conduc. 

Toată noaptea am stat într-o frică de nu am putut să dorm. Să existe o șansă mare să își piardă degetul nu prea dă bine în prima lună de căsătorie. Parcă nu așa trebuia să arate luna de miere. Mă rog pentru el în timp ce doarme. 

Nu am putut merge cu el a doua zi, Mă simțeam neputincioasă. Am rugat două persoane apropiate să se roage pentru el. Ai mei s-au rugat. Atât era tot ce pot să fac. Și poate părea puțin. Dar în acele momente era tot ce se poatea face pentru el. 

Ce am învățat din această încercare? 

Că suntem în mâna Lui. Așa cum ești și tu. 

Habar nu am prin ce treci, ce poveri te apasă. Dar știu că El e acolo. El e lângă tine. 

Vreau să îți las un pasaj din Luca 12. E o altă traducere. Una mai clară. Și te rog să o citești cu voce tare. 

24Priviți cu atenție la corbi: ei nu seamănă, nu au campanii de strângere a recoltei, nu au nici depozit de cereale și nici grânar; și totuși Dumnezeu le asigură hrana! Dar voi sunteți mult mai valoroși decât păsările!25Apoi, chiar dacă vă îngrijorați, care dintre voi ar reuși astfel să își lungească viața cu un cot?26Deci dacă îngrijorându-vă, nu puteți face nici cel mai mic lucru, ce rezolvați când vă neliniștiți cu privire la celelalte?

Așa de mult mi-a plăcut traducerea: ”nu au nici depozit de cereale și nici grânar.” Wow, cu alte cuvinte pe ei nu îi interesează să știe cum le va fi ziua de mâine. Eu știu una și bună: ”Dumnezeu va purta de grijă.” 

Dar  noi? 

Mesajul Crăcinului este ”Emanuel”- Dumnezeu este cu noi. 

Da, El este cu tine când nu înțelegi. 

El este cu tine când ai luat un examen. 

El este cu tine când nu înțelegi. 

Îngrijorarea de cele mai multe ori duce îmbolnăvire.

Psihică, emoțională și fizică.

În perioadele în care uit acest adevăr, îngrijorarea o resimte și trupul meu. De la dureri de cap la stări de greață. Erau zile în care eram atât de îngrijorată cu privire la muncă de la grădiniță în care nu puteam să cobor din mașină fără stări de greață. În momentul în care m-am rugat și am început să vorbesc cu Dumnezeu despre asta inima mea s-a liniștit, perspectiva mea s-a schimbat.

Cred că în momentul în care învățăm să ne încredem în Dumnezeu multe dureri fizice zilnice, se vor vindeca. 

 

Advent 11: Când te rogi…

Să presupunem că unul dintre voi are un prieten la care se duce la mijlocul nopții, zicându-i: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,6pentru că a venit la mine, dintr-o călătorie, un bun prieten; și nu am ce să îi dau să mănânce!».7Este posibil ca din interiorul casei, acest prieten să răspundă: «Nu mă deranja! Am încuiat ușa și m-am culcat în pat împreună cu copiii. Nu pot să mă (mai) ridic să îți dau pâini!»8Vă asigur că dacă prietenia (lor) nu va fi un argument suficient de convingător, insistența lui supărătoare îl va determina (până la urmă) să se ridice din pat și să îi dea tot ce îi trebuie. Luca 11:5-8

Ce pasaj puternic. Ai fost pusă într-o situație asemănătoare? Să nu pleci dintr-un loc până nu primești răspuns și ajutor. 

Îți aduci aminte de Iacov? De întâlnirea lui cu Dumnezeu? Ce om încăpățânat. Doamne, nu pleci de aici până când nu mă binecuvintezi. 

Când ai avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Când am avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Parcă îmi e frică să mă rog. Da, nu sună tocmai spiritual, nu? Dar parcă totul e mai urgent decât să mă pun pe genunchi. Și când sunt acolo, mă gândesc la ceea ce am de făcut. 

Rezultatul? 

Mă lupt cu morile de vânt. Pun sămânță și nu culeg nimic. Grabă, relații goale și zile pline de frustrare. Încercăm noi să aplicăm câte un verset și altul, dar finalul ne aduce tot în ruine. 

Când citeam acest pasaj, cumva, habar nu am cum, am înțeles. 

Rugăciunea ne pregătește pentru o luptă înțeleaptă. Sunt lupte în care nu are rost să întrăm. Sunt oameni în care nu trebuie să învestim. Sunt misiuni în care nu trebuie să mergem. 

Rugăciunea ne învață să luptăm mai întâi și  mai întâi cu cerul. Nu împotriva lui. Ne învață să cerem daruri bune și desăvârșite care vin de sus. Ne învață că cel mai mare bine pe care îl putem face unui om e să ne rugăm pentru el. 

Am încercat de o mie de ori să schimb câte un om. Am încercat să mă schimb pe mine prin zeci de metode. Dar nimic nu a funcționat. Nimic în afara genunchilor bătătoriți. 

Cineva mi-a povestit despre mama ei. ”Ea se roagă.” Când ceva apare, în loc să își dea cu părerea, să convingă ea, se roagă. Și oare nu face bine? 

Există cineva mai convingător decât Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? 

Da, cred că rugăciunea schimbă. 

Și cred că în primul rând ne schimbă pe noi. 

Știți că uneori așa de mult ne rugăm și tot nu primim răspunsul pentru care ne-am rugat, dar cu timpul cererea noastră ajunge să fie gândită la rece și ne dăm seama că acel lucru nu mai are o așa mare importanță. Uneori se întâmplă așa. 

Dar oricum ar fi, când te rogi înveți să te lupți corect. 

„Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei; dar interiorul vostru este plin de abuzuri și de răutate. Luca 11: 39

Rugăciunea ne îndreaptă privirea dinspre partea exterioară a paharului spre cea interioară. O parte care trebuie zilnic curățată. 

Rugăciunea scoate tot ce e murdar în inimă, rezultând o frumusețe exterioară aparte. 

Rugăciunea ne pune față în față cu egoismul nostru. Dacă ne-am scrie rugăciunile de multe ori am vedea cât de mult e despre noi și cât de puțin e despre alții și despre Dumnezeu. 

Rugăciunea ne pune față în față cu puterea lui Dumnezeu de a face minuni și astăzi.

Rugăciunea e curcubeul turnat de Dumnezeu peste genuni. 

Când te rogi, Cerul ascultă.