Nu există părtășie cu Dumnezeu fără să vrei asta!

Ultima perioadă a fost cam dată peste cap pentru mine. Dar pentru cine nu este? Pentru cine nu se adună o grămadă de lucruri care să te facă să nu mai ieși din casă?

Dar ieri am zis- Gata.

De mâine încep să schimb anumite lucruri în viața mea. Viața nu e un sprint. Viața e un maraton în care trebuie să știi să ajustezi viteza la distanță. Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții (2)

Mi-am pus alarma să sune la 5 jumătate. Când a auzit sora mea că mă trezesc la ora aia pentru alergat, a început să râdă. Pentru mâncat ciocolată aia- ar fi fost ceva normal.

Să vă povestesc, dar dacă vreți puteți trece  direct la concluzie.

Sună alarma la 5:30. Deschid ochii. Ridic capul. Afară plouă cu găleata. No, perfect. Început cu stângul. Alergat nu se putea pune problema, deci aveam mai mult timp pentru părtășie. Doar că așa e omul, am pus capul pe pernă încă câteva secunde, care fără să vreau s-au transformat în minute bune.

Lupta mea:

– Mai stai un pic.  

– Dar așa mi-am zis. Nu, trebuie să mă ridic. Trebuie să..

– Plouă afară. E rece. Bate vântul.

– Nu, la alergat nu mai ies, dar să stau cu Domnul trebuie.

– Ai timp să te rogi în timp ce conduci. Mai stai un pic. 

-Nu, dar i-am zis și Esterei că o să fac asta.

-Cum să te ridici acum când toată ziua vei fi prin vreme rea? Mai stai un pic. 

-Nu. De data asta nu.

Nu era doar vocea din capul meu. Era vocea celui rău. E doar un exemplu. Nu știu dacă voi aveți astfel de conversații, dar eu am. Bine, nu cu diavolul. Cu mine. Mereu am motive să ies din zona mea de confort, să stau cu Dumnezeu cu adevărat, să fac o slujire sau alta.

Știți care e problema? 

Că nu avem un timp real cu Dumnezeu. Dacă avem, ne punem pe net poze de la timpul de părtășie. Nu zic că e rău. Dar uneori așa de repede suntem deranjați de o notificare. De gândul că trebuie să răspundem la acel mesaj.

_Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții. (1)

Dar cu cât vom spune mai mult ”da” la distragerile din jurul nostru, cu atât vom spune mai greu ”da” părtășiei cu Dumnezeu. 

Nu avem părtășie cu El pentru că nu ne planificăm întâlnirea cu El. Simplu. 

Ceea ce nu programezi, nu rămâne stabilit. 

Dacă mergi pe ideea, voi avea eu timp azi cu El, atunci o vei lăsa mai pe prânz, apoi intervine ceva, apoi pe seară ești prea obosită. 

Nu îți propune o părtășie de o oră. Mai ales la început. 15 minute. Stabilește ce faci în astea 15 minute. Gândește-te ce carte din Biblie vei citi, ce devoțional vei citi, ce verset vei memora. Ce cântare vei învăța. 

Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții. 

Fixează în programul tău zilnic timpul tău cu Dumnezeu și ține-te cu dinții cu el. 

Revista se poate cumpăra de aici: https://www.ecasacartii.ro/revista-crestina-inima-de-printesa-numarul-5.html 

 

Roagă-te!

Când lumea din jurul tău se face un cerc care nu se mai oprește, roagă-te. 

Când ai un zâmbet până la urechi și simți că viața e toată un cer fără nori, roagă-te. 

Când lacrimile în noapte pot inunda gropile țării, roagă-te. 

Când simți că nu mai ai putere nici pentru un pas, roagă-te. Roagă-te cu toată ființa. Roagă-te când pornești dimineața de acasă și când te întorci acasă. 

Roagă-te să nu Îl uiți pe Dumnezeu în fiecare acțiune pe care o vei avea de făcut într-o zi. 

Roagă-te să îți investești timpul în ceea ce contează. Să petreci timpul alături de oameni de valoare. 

Roagă-te să ai ochi să vezi pe cel căzut între tâlhari. 

Roagă-te să ai putere să îți ceri iertare. 

Roagă-te să crezi că frumusețea lucrurilor stă în timpul lui Dumnezeu. 

Roagă-te. 

Roagă-te și când nu îți vine să te rogi. 

Roagă-te un pic. Și sincer. Și rugăciunea va curge. Va curge lin. Curat. Ca o jerftă care este primită de Dumnezeu. 

Roagă-te conștientă că ai intrare la Tatăl prin jertfa Fiului. 

Roagă-te. 

Acesta este sfatul meu. Roagă-te. 

Frate, tu ai grijă cum te-mbraci?

Cine ar fi zis că acesta este un subiect despre care aș putea să scriu, dar na, așa e scris. 

Pentru următoarele cuvinte nu îmi voi cere iertare, poate doar pentru necizelarea lor. 

Băieți, explicați-mi și mie, așa, ca să pricep, de ce aveți nevoie de pantalonii ăia care să puște pe voi, sau de cămașa aia strâmtă, sau să vă pensați/ epilați. Serios. Care e ideea? Să ne cuceriți? Să vă vedem formele? 

 Am mers și eu la o biserică de oraș din Oradea. Și iese grupul de laudă și închinare în față. Și unul dintre cei din față, la modă, domnule. 

Pantaloni strâmți, cămașă strâmtă. Tot tacâmul. Aaa nu. Slim. Așa îi zice ținutei. Era și comic într-un timp. Că nu se putea apleca bine după chitară și ce mai avea el acolo. Că na, era slim. Dar bine, bine. Scopul ieșirii în față e să conduci oamenii în închinare, nu să le atragi fetelor atenția asupra formelor tale. Da, parcă văd că o să ziceți că asta e problema mea, că nu știu să privesc la slujire, la inimă. Ba știu, dar din câte știu mă duc la biserică, nu la o prezentare de modă. 

Dacă așa vreți să cuceriți o fată, apoi nu mai am nimic de zis. Ba da, am. Dar mă abțin. 

Judecați fetele pentru modul în care se îmbracă. Că fustă strâmtă, că decolteu. Dar văd că în ultimul timp nu sunteți mai prejos. 

Da, cred că e și vina noastră. 

Dacă noi nu am fi impresionate de asta, nu cred că ați fi atrași de un astfel de stil vestimentar. Da, noi, fetele, o grămadă dintre noi, suntem atrase de băieți care dau bine în poză, pensați, epilați, mulați. 

Asta căutăm, asta primim. 

Dar am întrebat azi câteva fete pe instagram. Vă las răspunsurile lor: 

*Cred că nu își dau seama că dezgustă fetele.*

*Cred că din același motiv pentru care tot mai multe fete poartă fuste scurte.*

*Pentru că societatea își face simțită prezența.*

*Să fie și ei în trend cu moda. Dar nu își dau seama că arată nașpa.*

Aș putea să las mai multe mesaje primite de la fete, dar ați prins ideea. 

Cauți să atragi prin modul în care te îmbraci atunci când nu ai substrat. Nu vă supărați pe mine. Nu lăsați lumea să vă dicteze cum să vă îmbrăcați. Nu găsiți haine bărbătești? Creați o linie proprie de haine. Nu căuta să impresionezi prin corpul tău sau prin hainele tale. 

O fată cu adevărat ascunsă în Cristos nu se va lăsa impresionată de hainele tale mulate, de pectoralii tăi și de alte grupe de mușchi lucrate. Da, nu zic să nu mergi la sală. Nu e păcat. Dar așa cum o fată își păstrează formele pentru soțul ei, așa se pot păstra și mușchii pentru o singură fată. 

O fată pocăită se uită la caracterul din spatele mușchilor, iar o vestimentație care nu o pune pe genunchi nu cred că o va impresiona. 

Și noi ca fete greșim. Uneori ne îmbrăcăm provocator. Alteori ne ducem înspre stilul masculin. Asta vrea diavolul. Să anuleze idee de gen. Masculinitatea e așa de frumoasă. 

Băiete, fii bărbat! Nu în felul lumii, în felul lui Dumnezeu. 

Îmbracă-te adecvat. Onorează-l pe Dumnezeu prin îmbrăcămintea ta. Îmbracă-te cu gust, dar nu exagera. Simplu și clasic. Elegant și rafinat, mereu gata să îți murdărești hainele ca să ajuți pe cineva. 

Și nu uita de interior. 

Îmbracă-te înțelept!

P.S. Nu zic că toții băieții din biserici se încadrează în cuvintele de mai sus, dar spre asta ne îndreptăm.

Mamă de poveste

Eliza e o dulce. Cam de aceeași statură. Ne-am văzut în Cluj într-o zi destul de senină. Avea o dulceață de fetiță în brațe. Din aia pupabilă. Așa m-a făcut să îmi doresc un copil. Am stat de vorbă de parcă ne cunoașteam de o viață. Și cum mi-am zis că vreau să vă prezint oameni faini, m-am gândit să îi pun câteva întrebări să o cunoașteți și voi mai bine. 

1. Bună. Spune-ne câte ceva despre tine, de unde ești, vârsta, cu ce te ocupi etc.

Mă numesc Eliza, sunt un copil vesel, de 25 de ani, momentan locuiesc în Cluj, la origini sunt din Bacău și sunt mămica unei fetițe de 10 luni.

2. Care e pasiunea ta? Cum ai descoperit-o?

Pot spune că am mai multe pasiuni, dar cea mai principală este arta. Imi place să creez și să ilustrez sentimente, povești, în special poveștile de iubire, de nuntă, imagini și suprafețe. Mă găsiți pe Facebook: Eliza Pușcașu Art & Design. 

3. Trăim într-o perioadă în care sunt tot mai puțini oameni care au o pasiune, care pun sufletul în ceva. Care e sfatul tău cu privire la descoperirea pasiunii? Sunt anumiți pași?

 Eu cred ca fiecare avem ceva special, doar că de multe ori nu este nici curajul, nici voința de a descoperi, de a găsi acel lucru. Curaj, voință, experimentare și perseverență!!! Citește, Privește, Caută peste tot în jur și găsește acel lucru care te face să zâmbești fără motiv, care te provoacă și care iți aduce pace și liniste în suflet.

4. Ne-ai zis că ești mămică. Cum împaci pasiunea ta cu atenția pe care trebuie să i-o acorzi micuței tale?

Este cu adevărat o provocare, dar am învățat și încerc să îmi administrez timpul și acțiunile cât mai bine. Și bineînțeles, noi facem totul împreună: pictez cu ea pe lângă mine, în oraș sau la întâlniri tot împreună.

5. Dacă ar fi să alegi cel mai minunat moment al vieții tale, care ar fi?

Cand am devenit mamă, cand am devenit conștientă că sunt mamă!

6. Care e povestea nunții tale? 

 De mică am visat la nunta mea. Si a venit  imediat după ce am terminat masteratul. Pentru mine, a fost de poveste, am vrut să creez o poveste despre noi, natură și culoare. Dar, în același timp a venit cu multe provocări personale: să îmi realizez singura invitațiile, aranjamentele și decorul cât mai artistic. Pot spune că de aici s-a născut ideea și dorința de a picta invitații de nuntă personalizate și originale, care sa ilustreze povestea și personalitatea fiecărui cuplu.

 

7. Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi? De ce?

Cred că vultur. Pentru ca locuiește în munți, la mare înălțime.

8. Care e sfatul tău pentru fetele acestei generații?

Nu încetații să visați, sa va descoperiți si redescoperiti pe voi înșivă, sa va iubiti asa cum sunteti, sa priviti mai mult la calități decât la defecte (mai ales cele fizice). Fiti originale! Fiți voi, exact așa cum sunteti, nu cum vor alții să fiți! Citiți mult, călătoriți, trăiți! Folow your dreams!!

Cum scrie Dumnezeu poveștile de dragoste…

Privesc stelele și mă gândesc la măreția lui Dumnezeu. Cum El a aranjat planetele și stele, a creat universul și pământul. Ne-a creat pe noi și ne-a dat viață. O viață minunată putem spune. Cunoaștem cum a căzut omul în păcat și cum a ales greșit rupând astfel relația cu Dumneze. Totuși, dragostea Lui pentru noi nu s-a micșorat. Dragostea Lui ne-a salvat. El e minunat și în această dragoste a Lui dacă te ascuzi poți să ai din nou ce s-a pierdut în Eden: o relație cu Dumnezeul tău. Poate spui ca aceste lucruri nu au legătură cu îndrăgostitul și poveștile de dragoste la care visăm. Dar, de fapt, fără dragostea Lui în viața noastră nu putem iubi cu adevărat, frumos și pur.

E frumos, e foarte frumos când te lași pe brațul Domnului și îi încredințezi lucrările în mâna Lui. Te bucuri când inima începe să bată altfel, chiar bate altfel când te îndrăgosteși. Dar nu uita că ea e înșelătoare și avem nevoie de înțelepciune pentru a ști de cine să te îndrăgosteși. E minunat să îl lași pe El să pregătească traseul relației voastre și să crezi că orice s-ar întâmpla El îți e destul. Și aici e secretul unei relații fericite: inima să îți fie plină de Dumnezeu. El să fie totul în viața ta și atunci soțul tău va fi o bucurie pentru tine. Atunci nu vei căuta în relația vostră izvorul dragostei, ci vei iubi din iubirea lui Dumnezeu. Încarcă-te de dragoste din izvorul ceresc ca să poți să îți iubești viitorul soț cu adevărat. Lasă inima și mintea să se îndrăgostească în armonie și roagă-te să te îndrăgostești de persoana potrivită.

Când Dumnezeu îți scrie povestea de dragoste indiferent de temperamentul și caracterul tău și a modului în care te raportezi la dragoste( adică poate ești mai dramatică, mai sensibilă sau mai realistă) cu toate acestea, vezi și pur și simplu te bucuri de mdul în care El orchestrează decorul. Te bucuri că Dumnezeu a creat dragostea, că El este dragoste și că ne învață și pe noi să iubim. Nu e nimic mai frumos decât să aștepți timpul Lui. Să nu deznădăjduieși și să îți lipești inima de El. Atunci vei vedea cum se va aranja decorul și pentru tine.

Sursă foto: Pinterest

Bora Estera

 

Povești de dragoste scrise de Dumnezeu

Am început de la vârsta de 15 ani sa ma rog pentru viitorul meu soț. Îl aminteam aproape in toate rugăciunile, imi doream sa stiu cine va fi. A trecut un an, doi. Îmi doream tot mai mult sa aflu cine e. Mă gândeam că poate l-am văzut . Poate il cunosc deja, si chiar asa a fost. Ne cunoșteam de 2 ani, dar pana atunci nu a fost nimic intre noi. Ne vedem in fiecare sambata seara la tineret și duminica la biserica. Dumnezeu a stiut exact cand sa ne unească, când am fost amândoi pregatiti.

Și a fost cam așa… 
Am avut un vis. Eram eu in fata biserici si il asteptam . A venit la mine, mi-a spus ceva frumos la ureche, m-a îmbrățișat, ne-am luat de mână și am plecat. 
Multa vreme m-a frământat visul pe care l-am avut. După cam o luna a inceput el sa imi scrie mesaje. Am vorbit aproape zilnic.
După o vreme am mai avut un vis.

Eram in ziua nunți mele îmbrăcată în rochie de mireasă si aveam invitația de la nunta in mana. Pe ea scria numele lui și al meu.
După un timp i-am împărtășit și lui visele pe care le-am avut. Am vazut clar voia Domnului cu privire la viețile noastre. 
Ne-am căsătorit și avem o fetiță minunata. În februarie am împlinit 2 ani de la căsătorie.
Este buna așteptarea, când viața ta e in mana Domnului si El iti scrie povestea!

 

Cu drag, 

Rebeca

Povești de dragoste scrise de Dumnezeu.

Povestea noastră a inceput banal, ar spune unii, însă noi știm că Dumnezeu a scris cu dragoste fiecare frază din ea. Îmi place mult locul în care ne-am văzut prima oară. O biserică mică, veche, unde s-au adunat mai mulți tineri din județul Arad pentru a se închina împreună lui Dumnezeu. Acolo a fost rugat să dea un îndemn la rugăciune și G., cel pe are atunci nici nu gândeam că Dumnezeu il va pregăti pentru a-mi fi soț. Mi-a plăcut de la început pasiunea cu care vorbea și simplitatea lui. Un om „normal” in standardele pe care mi le stabilisem eu, nimic deosebit. Abia mai tarziu am văzut ce frumos a știut Dumnezeu să modeleze caracterul lui, și ce bărbat special făcuse din el. După programul din acea seară, s-a întins o masă (la fel de simplă) pentru noi toți, și am putut interacționa mai mult. Nu știam că G. și cu mine aveam mai multe cunoștințe comune, așadar ne-am „intersectat” la un moment dat și atunci am facut cunoștință. Câteva cuvinte, un zâmbet…un inceput atât de stangaci. 

Au urmat mai multe întâlniri tot în cadrul adunărilor noastre la biserică, pentru că eu deja intrasem în al doilea an de facultate și veneam destul de rar acasă. Așadar, au urmat mai multe discuții, de data aceasta mai lungi, în care ne-am împrietenit, după are am facut și schimb de numere. Eram atât de stângace în relația noastră de prietenie și nu știam de multe ori cum să mă comport, fiind prima mea relație de acest gen cu un băiat. Au urmat 4 luni în care ne-am văzut foarte rar și ne era destul de greu să ne cunoaștem doar prin intermediul telefonului și scurtelor mele vizite acasă, însă Dumnezeu ne-a condus fiecare pas înspre celălalt. După această perioadă, deja devenise clar pentru mine că G. are intenții serioase. Aveam deseori discuții despre familie, concepte importante din viață, păreri despre anumite subiecte mai deosebite, și îmi plăcea atât de mult faptul că era atat de sincer cu mine. Începusem să cerem în mod special Domnului un răspuns cu privire la căsătorie. A urmat o perioadă de luptă spirituală pentru amândoi, pentru că ne confruntam cu tot felul de gânduri și eu încă nu primisem un „răspuns” foarte clar. Țin minte că într-o seară, pe când eram singură în camera de la cămin, m-am rugat Domnului să îl scoată din viața mea pe G. dacă nu este voia Lui ca noi să fim împreună. Mi-a fost atât de greu, pentru că deja inima mea se alipise într-un fel de el. Nu peste mult timp, Dumnezeu mi-a răspuns printr-un vis care mi-a fost atât de clar și eram convinsă că era din partea Lui, deoarece pe parcurs vedeam în G. răspunsul meu la rugăciuni. Dumnezeu vorbea conștiinței mele, în modul în care nu mă puteam îndoi. Simțeam așa o ușurare, o așa bucurie că nu suntem singuri pe acest drum!

Sosiseră sărbătorile de iarnă și, fiind în vacanță, am avut mai mult timp în familie. Am profitat de acest fapt și, în seara de 2 ianuarie 2017 am stat pentru prima dată de vorbă cu tatăl meu despre ceea ce ce întâmpla în viața mea (pentru că mama mea era în acel moment destul de bolnavă și mersese mai devreme la somn…oricum, mie îmi luase destul de mult până mi-am luat inima în dinți.). Precizez că eu eram de conceptul că nu voi veni înaintea părinților mei decât cu o relație serioasă, însă nu știam că imi va fi atât de greu să le povestesc aceste amănunte atât de sensibile pentru mine, fiind și prima mea ocazie când făceam asta. Îi mulțumesc Domnului pentru fiecare cuvânt pe care mi l-a spus tatăl meu în acea seară, pentru răbdarea și simpatia cu care mă asculta. În dimineața de 3 ianuarie mama deja era toată un zâmbet, începuse să imi ceară detalii despre el. Eh, și fiind mezina familiei trebuia să mă aștept la o serie de tachinări din partea fraților mai mari
.
Mă simțeam într-un fel bine pentru faptul că ai mei știau acum, aveam și un sentiment de siguranță. După cum era de așteptat, a urmat și vizita lui G. și a părinților lui la noi, în care am discutat foarte multe aspecte legate de viitorul nostru. Am stabilit că, dacă Domnul aduce la „bun sfârșit” toată acestă perioadă, ne vom căsători după ce eu voi termina facultatea, însă ne-am simțit încurajați de faptul că părinții noștri ne vor susține în rugăciuni. Fiind o perioadă destul de lungă și văzându-ne destul de rar (eu petrecând câteva luni la câțiva frați în Germania), a fost nevoie de multe rugăciuni ca Dumnezeu să ne pregătească pentru viața de familie. Îi mulțumesc acum pentru toată această distanță pe care El a folosit-o pentru a ne prelucra.

La un an distanță, pe 3 ianuarie 2018 am fost cerută în căsătorie de iubitul meu G. și „acel DA” pe care i l-am răspuns atunci a luminat fața mea în acea zi. Știam că va urma și această cerere, însă nu știam că voi fi umplută de atatea sentimente frumoase în momentul în care el a îngenuncheat. Nu după mult timp, am făcut și logodna. Mulțumesc Domnului pentru păstorul meu, care ne-a îndrumat atât de frumos.
Așadar, a urmat anunțarea bisericilor din care noi făceam parte că „dragii noștri tineri au fost logodiți și cu ajutorul Domnului vor avea nunta in 9 septembrie 2018”. 🙂
Era așa frumos sentimentul că eram promiși unul altuia și am fost binecuvântați să avem lângă noi oameni care să ne ajute și să ne îndemne, însă au fost și foarte multe piedici. Multumim Domnului că a vegheat asupra noastră și a păzit pașii noștri.

Ziua de 9 septembrie a fost de departe cea mai frumoasă zi din viața noastră. În acea dimineață, imediat după ce m-am trezit am stat și m-am gândit „Bun, deci am ajuns ziua…”. Mă simțeam copleșită de emoție și bucurie pe care nu am mai simțit-o niciodată.
Mulțumesc lui Dumnezeu care a facut-o o zi călduroasă, plină de bucurie. Am avut alături oameni care au trăit bucuria împreună cu noi, și toți cei care ne-au fost alături în acea zi au fost o mare binecuvântare. Se spune că mirii sunt de obicei atât de stresați și nu reușesc să trăiască fiecare lucru care se petrece la nunta lor, însă noi ne-am bucurat de o așa liniște și pace și putem spune tare EBEN-EZER, până aici, Dumnezeu ne-a ajutat!

De la nunta noastră au trecut aproape cinci luni, și am învățat că dragostea se manifestă în atatea moduri, de multe ori așa simple! O pătură întinsă în timp ce dorm, vizitele pe care ni le facem unul altuia la serviciu, trezitul de la 4 dimineața pentru a-i pregăti pachetul pentru acea zi, grija ca cel de lângă mine să aibă pantofii curați, și mă bucur că în mesajele noastre actuale nu se regăsește doar celebra listă de cumpărături! 


Evident, întâmpinăm și greutăți, și în căsnicia noastră nu sunt numai flori, însă știm că Dumnezeu ne-a ales mai întâi și tot El o să ne poarte de grijă.
Cu drag, 
Tabita Iurcea
P.S. Dacă și tu ai o poveste scrisă de Dumnezeu, nu ezita să mi-o trimiți. Multe fete vor fi încurajate de povestea ta!