Advent 10: Tu ce alegeri faci în viață?

La fiecare început de an îmi fac o listă cât mine de mari cu ceea ce îmi propun pentru acel an. Și tot ce scriu pe ea e bun. De nota 10. Acestea sunt alegeri generale. Sunt bune, că spre ele tindem. 

Dar mai sunt și alegerile mici. Alegeri pe care trebuie să le luăm fără să avem timp să le studiem și să facem o listă. Cum ar fi? 

Apoi, astăzi în trafic. Se trezește unul să depășească în coloană. Cel din față frânează, frânăm și noi, cei din spate. Cum să nu te enervezi? 

Păi, bine. Am avut de ales. 

Un alt exemplu. Am venit azi acasă un car de nervi. Nu aveam motiv întemeiat. Dar așa suntem noi uneori, suntem ca niște baloane fără să avem o explicație logică. Și în loc să merg să îmi îmbrățișez soțul pe care nu l-am văzut de dimineață, încet să mă iau de aia și de cealaltă. 

Aveam de alea? 

Da. 

Știu, am dat exemple negative. 

Dacă îmi permiteți încă unul, ar fi super. 

Se trezește într-o dimineață un preot și iese la plimbare. În drumul lui, vede un om cu o groază de răni care se luptă pentru viața lui. Ce face? Se face că nu îl vede și își vede de planurile lui. 

Trece un levit. Ți-ar veni să zici că ăsta se va opri să îl ajute. Măcar cu o sticlă cu apă. Nu. Trece și el pe alături. 

Și trece un samariteam. Un om care nu avea nici cea mai mică legătură cu acel om și se oprește. Nu numai că se oprește, dar îș duce și la un hotel și îi poartă de grijă. Și nu se oprește aici. Hai că ai zice că l-a ajutat din milă. Și că a acționat impulsiv, fără să gândească. Dimineața, a doua zi, când se trezește și pleacă la drum îi zice celui care deținea hotelul: ”Ai grijă de omul acesta. Asigură-te că se face bine și când mă întorc îți dau restul banilor.” 

Wow. 

Nu e incredibil? 

Putea să treacă pe lângă el? Putea să își vadă de drumul lui a doua zi fără să îi mai pese de acel necunoscut? 

Normal cu putea. 

Dar pilda aceasta se aplică numai faptelor bune, nu-i așa? 

Așa să fie? 

Viața și moartea nu stau oare în puterea limbii? 

Care dintre cei trei a demonstrat că este aproapele celui atacat de tâlhari?”37Învățătorul legii (mozaice) I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a fost milă de el.” Isus i-a zis: „Du-te și procedează și tu la fel!” Luca 10: 36-37

Oare cum putem fi mai aproape de cei de lângă noi? Cum putem să procedăm și noi la fel ca acel samariteam ? 

Pilda aceasta este urmată de povestea Mariei și a surioarei sale. Una se frământă așa de mult, când cealaltă stă liniștită la picioarele lui Isus. Concluzia? 

„Marta, Marta, observ că tu te îngrijorezi și te agiți pentru multe lucruri;42dar (în realitate) există un singur aspect care contează. Iar Maria a făcut alegerea bună; și astfel, ea și-a rezervat un drept care nu îi poate fi luat!” Luca 10 BVA

Ne zbatem să mulțumi pe toată lumea și se prea poate ca în alergarea noastră să nu vedem omul care e căzut între ”tâlhari.” Ne zbatem atât de mult că uităm să ne liniștim sufletul la picioarele lui Isus. 

Ca să ai ochi să vezi lumea prin ochii credinței trebuie să îți începi ziua la picioarele lui Isus. Faptele bune sunt acolo ca noi să umblăm în ele. Dar nu vom putea face asta, dacă alergăm după lucrurile greșite. 

Iar alegerile astea mici, astea zilnice, care vin din adâncul inimii noastre, astea, exact astea ne definesc. 

Dacă vrei să știi care este caracterul unui om, privește-i cu atenție alegerile mici din timpul zilei. 

 

 

Advent 9: Inimă, pentru ce te îngrijorezi?

Ai simțit vreodată că viitorul sună atât de gol încât să ai un atac de panică?

Aveam obiceiul să privesc viitorul cu lacrimi în ochi și să plâng până rămâneam fără aer. Erau zile în care pur și simplu făceam fiecare lucru în umbra fricii. Dacă merg acolo și spun acel lucru, cum voi fi văzută?

Dacă îmi iau aceste haine pe mine, oare voi fi luată peste picior?

Ai ieșit vreodată din casă îngrozită de ce vor zice băieții despre tine? Bine, îngrozită poate e mult spus. Dar să ai teama aia că nu ești suficient de bună, suficient de la modă, suficient de frumoasă. 

Eu le-am bifat toate. Cu vârf și îndesat. Dar cred că cea mai plină de îngrijorare perioada a mea a fost când am rămas fără loc de muncă. După doi ani lucrați să ajung să cer bani de la ai mei nu a fost cel mai ușor lucru. Mi s-a promis un loc de muncă, dar a fost aleasă o persoană din motive atât de vagi, încât am plâns în plină Timișoara cu lacrimi cât mine de mari. Nu aveam nici cea mai vagă idee de ceea ce voi face. Și din senin, fără să caut, prin Fivi, Dumnezeu îmi trimite un loc de muncă. Când m-am întors în țară, Dumnezeu avea pregătit pentru mine un alt loc de muncă.

Cum se poate una ca asta? (traducere BVA)

 

Priviți cu atenție la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; și totuși, vă spun că nici Solomon în toată gloria lui, nu a avut haine atât de frumoase ca ale lor.28 Deci dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată (să ardă) în cuptor, cu atât mai mult vă va asigura El și vouă îmbrăcămintea de care aveți nevoie!29 Să nu vă încărcați mintea cu gânduri despre ce veți mânca sau ce veți bea.30 Aceasta este practica celorlalte națiuni. Iar Tatăl vostru vă cunoaște nevoile.

WOW, să nu îți încarci mintea. Ador traducerea BVA. Avem noi darul să punem tot felul de lucruri în mintea noastră, când colo Dumnezeu ne spune așa de clar că EL poartă de grijă.

Inimă, pentru ce te îngrijorezi când cel care a îmbrăcat crinii îți poartă de grijă? 

Nu te uita la ziua de mâine, nu te mai zbate la gândul unui băiat. Nu te mai gândi dacă vei avea cu ce să îți plătești internatul, nu te mai gândi dacă vei putea ajunge la nunta prietenei tale, nu te mai îngrijora cu privire la job, nu te mai gândi că nu vei avea o rochie nouă de Crăciun sau alt motiv al inimii tale.

Nu.

Gândul tău să fie următorul.

Fiți preocupați cu prioritate de Regatul lui Dumnezeu; și toate aceste lucruri vi se vor oferi suplimentar. Luca 12: 31

Fii preocupată de Cer și Cel care domnește în Cer se va îngriji să îți fie bine. 

Uită-te în urmă și El vei vedea mâna Lui la lucru. 

Singura dată când ne este îngăduit să privim în urmă e când vine vorba de a vedea modul în care ne-a binecuvântat Dumnezeu în trecut ca să primim curaj pentru ziua de azi. Pentru a crede că El este același Dumenezeu care poate face minuni și astăzi. 

Știai că a apărut nou număr al revistei Inimă de prințesă? Poate fi comandat de aici:  

 

Advent 4: Ești trimisă cu o misiune

Și te-ai născut. Cu un scop. Ai fost trimisă pentru ceva. Firul roșu care leagă Scriptura este acesta: te-ai născut pentru ceva. 

Aceasta e binecuvântarea. Să te naști pentru ceva. 

”Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul.” Geneza îți arată că te-ai născut pentru a te dezvolta. Spiritual, intelectual, social, cultural. 

”Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia.” Evangheliile îți arată că ești creată pentru a duce vestea salvării. 

Voi sunteți o seminție aleasă, un neam sfânt. 1 Petru îți spune că ești creată pentru a te pune deoparte. 

Fiecare filă a Scripturii îți spune pentru ce ești creată, iar în fiecare zi diavolul se zbate să te convingă că ești precum un titirez care se învârte fără să știe unde se va opri. 

Să ne întoarcem în Nazaret. Isus în sinagogă, după cum Îi era obiceiul. 

”M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiescrobilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii…” Luca 4: 14 

Cei din templu rămân uimiți de cunoașterea Lui. Îl vorbeau de bine. Mesaul Lui era unul blând. Plăcut urechilor. Asta până când nu le-a mai plăcut și l-au scos din cetate ca să-l arunce în prăpastie. 

Isus ce face? 

Se coboară în Capernaum. Își continuă lucrarea. 

”Când s-a crăpat de ziua” El știa că trebuie să ducă la împlinire planul pentru care a venit. ”Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 

Incredibil. Să fii la un pas aruncat de pe stâncă și tu să te trezești cu noaptea în cap pentru a vesti Evanghelia? 

Dar a fost Fiul lui Dumnezeu, se înțelege, am zice noi. Da, dar a fost și om în același timp. 

Draga mea, 

ești creată pentru ceva. Nu știu să spun pentru ce anume. Fiecare avem povestea noastră. 

Fiecare lucrare își are vremea ei. 

După cum învierea lui Lazăr și-a avut vremea ei și alegerea celor 12 și-a avut vremea ei. Fiecare lucrare a venit rânduită. A venit când a fost hotorâtă de Tatăl. 

Când ești mamă, poți vesti Evanghelia în inimile micuților tăi. 

Când ești în perioada de așteptare, poți să călătorești și să îți pui în practică talentele. 

Când ești în liceu, poți fi lumină. 

Spune STOP minciunilor celui rău care te fac să crezi că nu realizezi nimic și nu ești în stare de nimic. 

Nu. 

Cea mai mare luptă a mea din ultima vrea a fost cu scrisul. După pauza mare, mă uitam la câte persoane m-au citit. Am pierdut vreo 90% dintre cititori. Și am vrut să renunț. Că nu are rost. Dar Al meu m-a încurajat. Și am înțeles. Dacă e să scriu pentru un singur suflet, o voi face. Asta e partea mea, restul se ocupă Domnul. 

Nu te uita la seceriș. Poate îl vezi prea devreme. 

Uită-te la Dumnezeu. Privește țintă la El. 

Isus nu s-a dus în singogă și nu și-a ținut discursul în funcție de vorbele oamenilor. 

Trăiește-ți viața condusă fiind de misiunea lui Dumnezeu pentru tine. Așa nu îți vei pierde scopul și misiunea. În acest fel nu vei pluti în derivă. 

Ești creată pentru o misiune. 

Ești trimisă de Cineva. 

Ești înzestrată de Cineva. 

Ești binecuvântată de Cineva. 

Ești protejată de Cineva. 

Iar acel Cineva este Cel care te-a creat. 

Nu uita acest lucru în preajma acestor Sărbători și vei avea parte de un Crăciu unic. 

Care crezi că e misiunea ta? Acum? În acest sezon al vieții tale? 

Acest articol este inspirat din Luca 4. În fiecare zi până la Advent voi citi câte un capitol din Luca și voi scrie o meditație pe marginea lui. Astfel că, până la Crăciun voi înțelege mai bine pe Cine și ce sărbătoresc. O nouă ”tradiție” lasată pe Insta de Ani Cristea. 

Advent 3: E scris cum trebuie să ne fie Crăciunul

Azi a nins. De fapt, ieri. Azi am văzut eu zăpada. Satul meu a rămas neatins de fulgii jucăuși. La două sate distanță zăpada stă falnică pe case.

Zâmbesc. În timp ce conduc, înainte de a se desăpărți noaptea de zi, mă gândesc la Luca 3. O provocare lăsată de Ami Cristea pe Insta de a citi în fiecare zi câte un capitol din Luna.

E primul Crăciun în doi. Mi-am făcut lista pentru Crăciun. Ce să facem. Cum să facem. Îmi doream un Crăciun departe de zgomote, de liste de cadouri, de mirajul fericirii. Dar totuși, în învălmășeala de gânduri îmi apare imaginea lui Ioan Botezătorul. Parcă îl vedeam în fața mea.

Cine are două haine să împartă cu cine nu are, și cine are de mâncare să facă la fel.

Și ce legătură are asta cu Crăciunul?

Frângere. În două. În jumătate. 

Dar, Doamne. Și încep să argumentez eu cu Domnul. Dar fără rost.

Binecuvântarea este precedată de frângere. De trecere de linia confortului personal. 

Ba mai mult de atât: ”să împartă.” Nu să dea de pomană, nu să dea din milă. Nu, să dea ca atunci când ar primi. Să dea de parcă ar primi. 

Oare un Crăciun fericit stă în a te dărui, în a fi parte dintr-un grup, dintr-o familie? 

Și cine e singur? 

Același gând persistă.

Crăciunul stă în a dărui și a te dărui. 

Uit că sunt în localitate și viteza urcă în bord. Nu mult, 70.

Oare timpul poate fi un cadou? Oare pot dărui ceva fără să dăruiesc timp? 

Timp. Lumea e plină de cadouri de Crăciun. Plină de acte de bunătate. Dar oare timpul? Îl împărțim la doi?

Suntem gata să împărțim o masă cu o văduvă sau cu un copil orfan?

Suntem gata să ne rupem din timp și să ascultăm în loc să fim ascultați?

Suntem gata să deschidem ușa, când ne-ar veni să stăm în confort în jurul bradului?

Oare la ce a fost chemată biserica de Crăciun?

 

Doamne, când mă uit la viața lui Ioan văd clar cum trebuie să arate Crăciunul meu. Împărțit la doi. Să nu las dărnicia să ia locul dăruirii.  Crăciunul este despre Tine. Despre cum ai lăsat confortul și te-ai făcut Dar.

Ajută-mă ca de acest Crăciun să fiu un dar, nu un ”dar sunt prea ocupată”. 

Ajută-mă să fiu un dar care să se împartă, să se frângă pentru bucuria altora. 

set_reviste

Nu uitați de pachetul de 5 reviste Inimă de prințesă. Nu puteți rata acest pachet! 

Advent 2: Dă-mi ochi să văd

Aerul rece îmi străbate fiecare colțișor al ființei. Inima mea își dorește să simtă razele calde ale soarelui. Dar e iarnă. E timpul ei. Fiecare lucru își are timpul lui. 

Un copil se lipește de mine. ”Doamna, te iubesc.” Murmur un bine și îmi văd de ale mele. De lista mea. Aveam o groază de bifat azi la grădiniță. Trebuia să îmi ating obiectivele zilnice. Și-mi trece ziua. Și vin acasă cu gândul la ciupercuțele făcute de mami la cuptor. Ca să vezi, mai aveam mâncare de ieri, deci, mâine avem ciuperci. Am mâncat cu o față lungă. Dar să nu crezi că am avut pâine cu margarină. Nu, mâncare bună. Dar ochii mei nu puteau să vadă. Tot ce vedeam era faptul că nu aveam ciupercuțe umplute. 

Deschid Biblia. Luca 2: 7

Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și l-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. 

Îmi apare un nod în gât. În casa de poposire nu era loc pentru ei. În casa de poposire nimeni nu a ieșit din tiparul unei liste pentru a face loc Pruncului. Nimeni nu L-a văzut. Nimeni nu și-a eliberat agenda pentru El. Și totuși, undeva, în câmp, niște păstori. Oameni simpli, văd Cerul deschis. Lasă tot ceea ce au, posibilitatea de a-și pierde sursa de venit și merg să vadă Pruncul. Niște oameni simpli. Și cei plini de bine, nu au timp. 

Ochiii deschiși ai păstorilor i-au făcut să vadă Cerul deschis. Ochii deschiși i-au condus la Prunc. Și eu. Eu pierd bucuria Cerului datorită listei zilnice. Nu că ar fi ea rea în sinea ei. Și totuși, sunt așa de prinsă în ceea ce am de făcut zilnic încât nu am timp să mă opresc să văd zâmbetul pur al copilului care se luminează când mă vede, nu am timp să mulțumesc părinților pentru mâncarea caldă, deoarece eu mi-am făcut o listă și de ceva nu merge ca la carte, se rupe firul voii bune.  

Bucuria nașterii o simte cei care sunt gata să lase tot ceea ce au și să se bucure de miracolul prezentului. Azi. Acum. Cerurile se deschid prin ceea ce e în jurul nostru. 

Un bătrân se pregătește de ani întregi să vadă Pruncul. Și când îi apare în față, nu Îl ratează. Nu ratează Cerul. 

Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta. 

Doamne, Simeon te-a văzut. Nu l-ai anunțat ziua în care vei trece pe la templu. Și totuși, nu te-a ratat. Nu a fost prea prins în dogme și tradiții. Dă-mi ochi să văd Cerul în fiecare zi. Să văd fâșii de Cer în ceea ce ai pus lângă mine. 

Ba mai mult, mă rog ca cei de lângă mine să simtă bucuria nașterii din inima mea. 

Dă-mi ochi să te văd în ochi de copil, în mirosul zăpezii, în lucrurile care nu ies cum vreau, în brațe timide, în litere, în Cuvânt. 

 

Azi e ziua a doua a lunii. Te provoc ca în fiecare zi până la Crăciun să citești un pasaj din Luca (o idee preluată de pe Insta). În fiecare zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi scrie o meditație pe marginea capitolului. Așa că, ne revedem aici în fiecare seară. 

Pachetul cu cele 5 reviste Inimă de Prințesă în aveți aici.  

Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să mă transform în fluture

 

Nimeni nu mi-a spus în copilărie că viața de adult e grea. E dificilă. 

Nimeni nu mi-a spus că eu, omida, trebuie să mă transform în fluture. Și pe deasupra,  că nu voi fi întrebată când vreau să se întâmple asta. Nu. Doar m-am trezit cu aripi și am fost pusă să zbor. Și să aduc culoare pe fața celor din jur. Nu asta e menirea fluturilor? WhatsApp Image 2019-06-16 at 17.32.53

Doar că viața e grea. Și orice decizie trebuie luată cu cap. Și parcă și atunci când o iei cum trebuie, tot nu e cea mai bună variantă. 

Cele mai mari decizii le-am luat anul acesta. Și cu toate acestea, când mă uit la viitor îmi doresc să fiu din nou omidă. Să fiu din nou copilul care privea toată ziua norii, care se juca în praf și care dormea liniștit noaptea. Îmi doresc toate astea, dar azi sunt un fluture morocănos.

Sunt un fluture fricos care se uită la ziua de mâine cu frică. Azi nu sunt femeia din Proverbe 31. Nu sunt. Știu că asta ar trebui să scriu. Dar azi sunt mai mult o Ana care plânge, o Rut care nu știe exact unde se va stabili, o Estera pentru care ziua de mâine e posibil să nu fie. 

Halal fluture, nu? 

WhatsApp Image 2019-06-16 at 17.32.54

Mă separ de grupul de fluturi și mă ascund sub cireșul din copilărie. Privesc frunzele perfecte. Întind mâna după o cireașă si văd o omidă. Se va trasnforma și ea în fluture și nu va fi întrebată dacă își dorește asta. 

Sunt un fluture. Cu aripi ciopârțite. Un verset îmi vine în minte.

”Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi.” 

Doroteea, Eu știu că tu azi trebuie să fii un fluture. Nu îți fie frică. Doar fii fluture. Aripile tale nu îți sunt date pentru a le ține ascunse. Îți sunt date pentru un viitor plin de speranță. Zboară în pace. Zboară și iar zboară. Nu te-am întrebat dacă vrei aripi și nu te voi întreba când să ți le iau. Azi le ai. Zboară. Ești un fluture. Și dacă îți folosești aripile pentru Slava Mea, e în regulă să mai zbori și într-o aripă. 

WhatsApp Image 2019-06-16 at 17.32.54 (1)

 

 

Ce contează dacă mă joc cu inima unui băiat, oricum trăim sub har?!

Trăim într-o generație care testează orice. Apoi, vorba aia: ”Cum să îți iei mașină fără să o încerci?”. Și nu e greșit. Doar că în unele cazuri nu e tocmai bine. 

Cum ar fi domeniul inimilor. Inima e incredibilă, frântă de o mie de ori

photo of girl wearing bucket hat
Fotografie de 三 点 pe Pexels.com

ea tot se reface. Parcă e pasărea aia Phoenix care se naște din propria ei țărână. Și totuși, își păstrează cicatricile. Inima e orice vrei tu, numai uitucă nu e.

Vrem o relație de la 14 ani. Eu la 14 ani jucam fotbal. Și nu e greșit să vrei atenție din partea băieților. Păcat e să le iei inima și să o transformi în minge de fotbal. 

Păi da, că așa fac și ei. E drept. Așa facem. Noi le jucăm lor inima prin praf și ei o joacă pe a noastră. 

E drept să poți să o dai foarte ușor în bară într-o relație. Că dacă e să o luăm logic, ca o relație să meargă nu ține doar de tine, ține și de el. Poți să stai tu în cap, să faci tot ce ține de tine și totul să se rupă. 

Și exact asta trebuie să faci. 

Nu te juca cu inima lui știind că totul e har și că va fi bine. Da, va fi bine, că e har și Domnul vindecă, dar cicatrici tot rămân. 

Fii demnă și dacă vrei să ieși dintr-o relație, spune deschis. 

Fii sinceră și dacă nu îți place băiatul care se tot învârte pe lângă tine, spune-i. 

Nu juca la două mese. Am văzut băieți care plănuiau cererea în căsătorie și ele se pregăteau să se logodească cu alții. Și invers. Dar nu vreau să mă apunc acum să le scriu băieților. 

E vorba despre noi. 

Protejați inimile de lângă voi chiar de e vorba de har, de iertare și de o nouă zi. 

Spune cu toată sinceritatea ce ai pe inimă. 

Și nu intra într-o relație că poate va merge, poate nu. Protejează. 

Contează. Contează protejarea inimilor. Contează, deoarece modul în care trăiești înainte de căsătorie se va păstra și după căsătorie.