O viață trăită din belșug

          IMG-20200101-WA0068    Când nu reușești să faci ce ți-ai propus, nu te simți prea bine, nu? Când nu îți găseți un loc al tău, în care să te potrivești și în care să vezi că ai un scop, când poate ai picat un examen la care ai învățat sau ai luat o notă prea mică, când toate visele par prea departe de realitate, simți că totul nu are rost. Simți că viața ta e goală.

         Poate e un început cam trist, dar avem momente în care simțim și credem aceste lucruri.  Aceste minciuni. E normal să nu realizezi nimic dacă tu mereu te gândești că nu poți face nimic, nu sunt bună de nimic. La ceea ce te gândești azi și mâine, vei ajunge într-o zi. Mintea noastră e o comoară sau un dușman. Ne poate ajuta sau ne poate sta în cale. Nu spun să stai în fiecare dimineață în oglindă și să repeți lucruri frumoase despre tine. Nu! Nu tu sau ceva discurs motivațional îți va rezolva problemele, ci Dumnezeu.

            Când vin gânduri care vă dărâmă, spuneți stop. Da, poate sunt adevărate, poate ai făcut ceva greșit, poate nu ești cea mai deșteaptă sau frumoasă sau talentată sau orice alt gând pe care îl ai. Poate tot e adevărat, dar soluția nu e să te plângi, de ceea ce nu ești. Soluția este să știi cine este Dumnezeu.

Mai jos vreau să dau patru versete care pe mine mă ajută să resping gândurile de deznădejde, și să învăț să îl slujesc pe Dumnezeu în orice împrejurare.

În Ioan 3:30 Ioan Botezătorul spunea „Trebuie ca El să crească și eu să mă micșorez. ” Scopul meu în viață, mai presus de orice, este să îl sujesc pe Dumnezeu și să îl fac pe El cunoscut. Eu nu trebuie să ies în evidență, El trebuie să se vadă în cuvintele mele, în faptele și în atitudinea mea.

Coloseni 3:1-2 „Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Viața e mai mult decât ceea ce se întâmplă aici jos. Noi suntem chemați  să trăim gândindu-ne la cer, la veșnicie, la Isus. Dacă vom privi țintă la El atunci vom avea biruință asupra lucrurilor de aici care încearcă să ne amăgească. Tot în acest capitol în versetul 23 scrie:  „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” După ce ne-am fixat privirea spre Exemplul nostru de trăire trebuie să acționăm și nu oricum, ci cu pasiune și curaj. Cu bucurie ca pentru Cel care ne-a iubit. cum ar fi atunci când mergi la lucru sau la școală să îți faci treaba ca și cum șeful sau profesorul Tău ar fi Dumnezeu? Ai avea alt randament, nu?

Și ultimul verset este din Ioan 10:10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Gândurile rele ne fură bucuria și viața. Isus ne dă viață din belșug. Ce bucurie mai mare poți avea decât să știi că pentru tine Dumnezeu Și-a dat Propriul Fiu să moară și prin jertfa Lui tu să poți fi iertat de toate, toate păcatele? Prin  credința în El și în moartea și învierea Lui ești chemat la o viață nouă în care El e îți dă putere să trăieși din plin. Ești copil de Dumnezeu, ești iubit și prețios. Merită să trăiești această viață cu El, prin El și pentru El.

IMG-20200101-WA0018

 

                                                                                                                                       Estera

Crăciun: Ce dar ești pentru Rege?

E târziu. Al meu doarme lângă mine. O răceală puternică îi dă bătăi de cap. Mersul la colindat din această seară a fost înlocuit de Catan și discuții faine între prieteni. Am încercat să adorm, dar un pasaj îmi apare și reapare în minte. 

Știi pasajul în care magii aduc Pruncului daruri? 

Aur, smirnă și tămâie. 

Toată luna decembrie cântam cu picii de la grădiniță: Nu am daruri, dar ce am e inima mea să îți dau. 

Nu știu tu, dar mereu am privit darurile respective ca pe ceva ce eu nu am să îi dau Regelui. Am crezut că sunt daruri care nu au legătură cu mine. Până zilele trecute. Le-am privit diferit. 

Și dacă noi am fi acele daruri? Și dacă noi am fi acele daruri care să fie aduse Pruncului? Dacă noi am fi aur, smirnă și tămâie? Dacă noi am trăi în fiecare zi fiind conștiente de cine suntem în Cristos? 

Aur

Și sunt zile în care uit cine sunt. Mă văd mică. Și în acele zile cel rău face ce vrea din mine și din gândurile mele. Că nu valorez nimic. Și se naște amărăciunea, invidia și răutatea. Și când colo eu sunt de viță regală. Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din Cer ca eu să știu cine sunt. S-a născut ca eu să îmi trăiesc fiecare zi conștientă de faptul că aparțin Regelui acestui univers. Când știi cui aparți, poți urca orice munte. Ești fiică de Rege. 

Tămâie 

Nu sunt bună de nimic. Nici măcar rugăciunile nu îmi sunt ascultate. O minciună pe care o înghit ușor. Și cel rău râde. Dar de Crăciun, Isus schimbă mersul lucrurilor. „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta”. Nașterea lui Isus a făcut posibil aducerea tămâii noastre pe altarul lui Dumnezeu. Prin Isus, prin nașterea Lui, noi am fost făcuți preoți. Noi nu suntem ai nimănui. Rugăciunea noastră nu e în van. Și când vine acest gând în inima noastră, să mergem cu gândul la iesle. Tămâia noastră este ascultată și este primită de Dumnezeu. 

Smirnă

Cânt.cânt 5:5 – „M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, si de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului”

E genial pasajul din Cântarea Cântărilor. Niciodată nu l-am privit astfel. Smirna era folosită pentru ungerea trupului curat. Ca să o aducem în zilele noastre este un fel de cremă de corp. Și cum poți să te pleci înaintea Regelui fără o inimă curată. Smirna ne reamintește despre datoria pe care o avem ca fiice de Rege. Avem datoria sfântă de a ne sfinți viața. Trebuie să ne luptăm lupta cea bună în fiecare zi. Ca în momentul întâlnirii cu Isus să putem spune că „de pe degetele noastre picură cea mai aleasă smirnă.” 

 

Da, poate sunt unele lucruri exagerate. Ia ceea ce e bun pentru tine. Dar nu uita:

Ești aur. Naționalitatea ta e Regală. Nu lăsa diavolul să îți spună altceva. 

Ai harul să îți pui tămâia(rugăciunea) pe altarul lui Dumnezeu.

Ai datoria sfântă de a fi smirnă, de a te lupta să fii curată. 

Ai aceste daruri în mâna ta. Și nu numai de Crăciun. Ci cât trăiești pe acest pământ. 

Tu decizi cui i le închini.  

Advent 13: Ai răbdare cu tine

Când eram mică, mama făcea pâine în casă. În stil vechi. Seara pregătea făina cu apă și cu niște aluat rămas de data trecută. Se păstra la frigider de pe o săptămână la alta. În albia veche se așeza compoziția mai mult lichidă și se acoperea. Să dospească. Dimineața, cu ochii mari, veneam să vedem miracolul. Aluatul era gata să fie pus în cuptor. Și ce aromă, ce pufos era. Și ce gustoasă pâine ieșea. Îmi e dor. 

Cheia? 

Timpul potrivit și rădăcina potrivită. 

În Luca 13 e incredibilă scena smochinului. A trecut vremea și smochinul nu a dat rod. Și, totuși, Stăpânul îi mai dă o șansă. Mai are răbdare cu el încă un an. Poate acum va da rod. 

„Cu ce se aseamănă Regatul lui Dumnezeu? Cu ce îl vom compara?19Se aseamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. Ea a crescut, a devenit (ca) un copac mare, iar păsările zburătoare și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”20El a zis din nou: „Cu ce voi asemăna Regatul lui Dumnezeu?21Se aseamănă cu drojdia pusă de o femeie în cocă; și astfel, compoziția este determinată să crească.”

Așa de mult mi-a plăcut pasajul acesta. Nu vreau să îl scot din context. Dar cu acești ochi l-am privit astăzi. 

O grăunță de muștar. O bucată de drojdie. Nu e mare lucru, nu? 

Dar ambele duc la creștere și la binecuvântarea altora. 

Povestea mea

Îmi e frică de locurile înguste. De lift. De mulțimi. De camere mici. Și de aglomerația din trafic. În a doua zi după ce am luat carnetul, am intrat cu mașina într-un stâlp și într-un șanț. Da, într-o zi. Și fără să îmi dau seama pe moment, inconștient, s-a lăsat frica peste inima mea. Și nu m-am încumetat să conduc în orașe mari, în locuri pe care nu le știu. Mă credeam proastă și îmi era rușine cu mine. Când venea vorba de condus în oraș mă făceam mică. Dar am fost nevoită să fac naveta timp de aproape 2 ani pe un drum fără mari dificultăți. Fără să îmi dau seama, cu puțin timp în urmă, am prins curaj. Al meu mereu m-a încurajat. Și încet, încet m-am avântat în oraș. Încă am frica acolo. Acum știu că e acolo, dar acum, deoarece am o sute de kilometri în spate, am prins curaj. Am făcut ramuri. 

Asta e povestea mea. 

A ta care este? 

Fiecare avem un domeniu care ne face să tremurăm. La propriu, la figurat. Dar e acolo. Și de multe ori suntem dure cu noi. Ne spunem cuvinte dure. Mult prea tăioase. Poate toți smochii de lângă tine au dat rod, dar tu nu. Tu ai mai avut nevoie de îndurare și în acest an. 

Ferice e de tine dacă ai primit-o. Știi ce înseamnă asta? 

Că ești iubită. Da, chiar ești. 

Poate lucrul care te îngrozește vine dintr-o traumă sau o problemă nerezolvată din trecut. Poate nici nu ești conștientă de asta. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să o vezi. 

Greșeala pe care o fac de multe ori e că mă uit la ramurile dese ale celor de lângă mine. Și uit că fiecare sămânțâ de muștar își are timpul ei. Și sunt atât de dură cu mine. Poate ești la fel, poate că nu. 

Poate îți reproșezi că ești vinovată pentru că nu ai o relație, și sigur e ceva în neregulă cu tine de fetele din jurul tău se pregătesc de măritiș. 

Poate îți reproșezi că nu ai intrat la facultatea dorită. Că ți-a spus ție mătușa din partea unchiului că nu e de tine acea facultate. 

Poate îți reproșezi că nu ai fost acceptată la acel job, poate îți reproșezi că nu ești suficient de înaltă, de dibace. 

Poate ești o fată care trăiește în umbra lui ”POATE”. 

Dar Dumnezeu te-a creat să trăiești în lumina Lui. 

Și în momentul în care trăiești în lumina Lui, te vezi diferit. Da, s-ar putea ca fiecare ”poate ”din viața ta să fie plauzibil. Poate azi nu poți conduce prin oraș, poate azi nu poți lua acel job, poate azi nu există cine să te scoată în oraș. Dar, în lumina lui Isus, fiecare lucru își are vremea lui și mai mult decât atât, toate lucrurile lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. 

Repet. 

Fiecare ”poate” care te înconjoară astăzi, mâine se va transforma în ramuri în care alții se vor adăposti și vor fi binecuvântați prin tine. 

Ai răbdare cu tine. 

Dumnezeu face fiecare lucru din viața ta frumos la vremea lui. 

Și poate ca pâine făcută de mami.

Pentru a fi mâine o pâine delicioasă, azi trebuie să stai la dospit. 

Advent 12: Nu te ingrijora

Aveam o altă tematică pentru azi. Luca 12. Dar recitind pasajul în traducerea BVA, am zis că aș vrea să vorbim despre îngrijorare. 

Al meu a venit acasă de la muncă cu o bucată de fier în deget. Merge la medic în sat, nu, că trebuie să meargă la urgențe, deoarece trebuie făcut film. Și mergem la urgențe. Facem film. Medicul de gardă, unul dintre cei mai buni, îl trimite la chirurgie plastică la Oradea. Motivul? Unul simplu: ”Dacă mișc un pic bucata de metal greșit, îi pot paraliza degetul.” Ieșim amândoi pe poarta spitalului cu niște fețe lungi. Mi-am ținut lacrimile până acasă, deoarece trebuia să conduc. 

Toată noaptea am stat într-o frică de nu am putut să dorm. Să existe o șansă mare să își piardă degetul nu prea dă bine în prima lună de căsătorie. Parcă nu așa trebuia să arate luna de miere. Mă rog pentru el în timp ce doarme. 

Nu am putut merge cu el a doua zi, Mă simțeam neputincioasă. Am rugat două persoane apropiate să se roage pentru el. Ai mei s-au rugat. Atât era tot ce pot să fac. Și poate părea puțin. Dar în acele momente era tot ce se poatea face pentru el. 

Ce am învățat din această încercare? 

Că suntem în mâna Lui. Așa cum ești și tu. 

Habar nu am prin ce treci, ce poveri te apasă. Dar știu că El e acolo. El e lângă tine. 

Vreau să îți las un pasaj din Luca 12. E o altă traducere. Una mai clară. Și te rog să o citești cu voce tare. 

24Priviți cu atenție la corbi: ei nu seamănă, nu au campanii de strângere a recoltei, nu au nici depozit de cereale și nici grânar; și totuși Dumnezeu le asigură hrana! Dar voi sunteți mult mai valoroși decât păsările!25Apoi, chiar dacă vă îngrijorați, care dintre voi ar reuși astfel să își lungească viața cu un cot?26Deci dacă îngrijorându-vă, nu puteți face nici cel mai mic lucru, ce rezolvați când vă neliniștiți cu privire la celelalte?

Așa de mult mi-a plăcut traducerea: ”nu au nici depozit de cereale și nici grânar.” Wow, cu alte cuvinte pe ei nu îi interesează să știe cum le va fi ziua de mâine. Eu știu una și bună: ”Dumnezeu va purta de grijă.” 

Dar  noi? 

Mesajul Crăcinului este ”Emanuel”- Dumnezeu este cu noi. 

Da, El este cu tine când nu înțelegi. 

El este cu tine când ai luat un examen. 

El este cu tine când nu înțelegi. 

Îngrijorarea de cele mai multe ori duce îmbolnăvire.

Psihică, emoțională și fizică.

În perioadele în care uit acest adevăr, îngrijorarea o resimte și trupul meu. De la dureri de cap la stări de greață. Erau zile în care eram atât de îngrijorată cu privire la muncă de la grădiniță în care nu puteam să cobor din mașină fără stări de greață. În momentul în care m-am rugat și am început să vorbesc cu Dumnezeu despre asta inima mea s-a liniștit, perspectiva mea s-a schimbat.

Cred că în momentul în care învățăm să ne încredem în Dumnezeu multe dureri fizice zilnice, se vor vindeca. 

 

Advent 11: Când te rogi…

Să presupunem că unul dintre voi are un prieten la care se duce la mijlocul nopții, zicându-i: «Prietene, împrumută-mi trei pâini,6pentru că a venit la mine, dintr-o călătorie, un bun prieten; și nu am ce să îi dau să mănânce!».7Este posibil ca din interiorul casei, acest prieten să răspundă: «Nu mă deranja! Am încuiat ușa și m-am culcat în pat împreună cu copiii. Nu pot să mă (mai) ridic să îți dau pâini!»8Vă asigur că dacă prietenia (lor) nu va fi un argument suficient de convingător, insistența lui supărătoare îl va determina (până la urmă) să se ridice din pat și să îi dea tot ce îi trebuie. Luca 11:5-8

Ce pasaj puternic. Ai fost pusă într-o situație asemănătoare? Să nu pleci dintr-un loc până nu primești răspuns și ajutor. 

Îți aduci aminte de Iacov? De întâlnirea lui cu Dumnezeu? Ce om încăpățânat. Doamne, nu pleci de aici până când nu mă binecuvintezi. 

Când ai avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Când am avut un astfel de curaj în rugăciune? 

Parcă îmi e frică să mă rog. Da, nu sună tocmai spiritual, nu? Dar parcă totul e mai urgent decât să mă pun pe genunchi. Și când sunt acolo, mă gândesc la ceea ce am de făcut. 

Rezultatul? 

Mă lupt cu morile de vânt. Pun sămânță și nu culeg nimic. Grabă, relații goale și zile pline de frustrare. Încercăm noi să aplicăm câte un verset și altul, dar finalul ne aduce tot în ruine. 

Când citeam acest pasaj, cumva, habar nu am cum, am înțeles. 

Rugăciunea ne pregătește pentru o luptă înțeleaptă. Sunt lupte în care nu are rost să întrăm. Sunt oameni în care nu trebuie să învestim. Sunt misiuni în care nu trebuie să mergem. 

Rugăciunea ne învață să luptăm mai întâi și  mai întâi cu cerul. Nu împotriva lui. Ne învață să cerem daruri bune și desăvârșite care vin de sus. Ne învață că cel mai mare bine pe care îl putem face unui om e să ne rugăm pentru el. 

Am încercat de o mie de ori să schimb câte un om. Am încercat să mă schimb pe mine prin zeci de metode. Dar nimic nu a funcționat. Nimic în afara genunchilor bătătoriți. 

Cineva mi-a povestit despre mama ei. ”Ea se roagă.” Când ceva apare, în loc să își dea cu părerea, să convingă ea, se roagă. Și oare nu face bine? 

Există cineva mai convingător decât Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? 

Da, cred că rugăciunea schimbă. 

Și cred că în primul rând ne schimbă pe noi. 

Știți că uneori așa de mult ne rugăm și tot nu primim răspunsul pentru care ne-am rugat, dar cu timpul cererea noastră ajunge să fie gândită la rece și ne dăm seama că acel lucru nu mai are o așa mare importanță. Uneori se întâmplă așa. 

Dar oricum ar fi, când te rogi înveți să te lupți corect. 

„Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei; dar interiorul vostru este plin de abuzuri și de răutate. Luca 11: 39

Rugăciunea ne îndreaptă privirea dinspre partea exterioară a paharului spre cea interioară. O parte care trebuie zilnic curățată. 

Rugăciunea scoate tot ce e murdar în inimă, rezultând o frumusețe exterioară aparte. 

Rugăciunea ne pune față în față cu egoismul nostru. Dacă ne-am scrie rugăciunile de multe ori am vedea cât de mult e despre noi și cât de puțin e despre alții și despre Dumnezeu. 

Rugăciunea ne pune față în față cu puterea lui Dumnezeu de a face minuni și astăzi.

Rugăciunea e curcubeul turnat de Dumnezeu peste genuni. 

Când te rogi, Cerul ascultă. 

Advent 10: Tu ce alegeri faci în viață?

La fiecare început de an îmi fac o listă cât mine de mari cu ceea ce îmi propun pentru acel an. Și tot ce scriu pe ea e bun. De nota 10. Acestea sunt alegeri generale. Sunt bune, că spre ele tindem. 

Dar mai sunt și alegerile mici. Alegeri pe care trebuie să le luăm fără să avem timp să le studiem și să facem o listă. Cum ar fi? 

Apoi, astăzi în trafic. Se trezește unul să depășească în coloană. Cel din față frânează, frânăm și noi, cei din spate. Cum să nu te enervezi? 

Păi, bine. Am avut de ales. 

Un alt exemplu. Am venit azi acasă un car de nervi. Nu aveam motiv întemeiat. Dar așa suntem noi uneori, suntem ca niște baloane fără să avem o explicație logică. Și în loc să merg să îmi îmbrățișez soțul pe care nu l-am văzut de dimineață, încet să mă iau de aia și de cealaltă. 

Aveam de alea? 

Da. 

Știu, am dat exemple negative. 

Dacă îmi permiteți încă unul, ar fi super. 

Se trezește într-o dimineață un preot și iese la plimbare. În drumul lui, vede un om cu o groază de răni care se luptă pentru viața lui. Ce face? Se face că nu îl vede și își vede de planurile lui. 

Trece un levit. Ți-ar veni să zici că ăsta se va opri să îl ajute. Măcar cu o sticlă cu apă. Nu. Trece și el pe alături. 

Și trece un samariteam. Un om care nu avea nici cea mai mică legătură cu acel om și se oprește. Nu numai că se oprește, dar îș duce și la un hotel și îi poartă de grijă. Și nu se oprește aici. Hai că ai zice că l-a ajutat din milă. Și că a acționat impulsiv, fără să gândească. Dimineața, a doua zi, când se trezește și pleacă la drum îi zice celui care deținea hotelul: ”Ai grijă de omul acesta. Asigură-te că se face bine și când mă întorc îți dau restul banilor.” 

Wow. 

Nu e incredibil? 

Putea să treacă pe lângă el? Putea să își vadă de drumul lui a doua zi fără să îi mai pese de acel necunoscut? 

Normal cu putea. 

Dar pilda aceasta se aplică numai faptelor bune, nu-i așa? 

Așa să fie? 

Viața și moartea nu stau oare în puterea limbii? 

Care dintre cei trei a demonstrat că este aproapele celui atacat de tâlhari?”37Învățătorul legii (mozaice) I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a fost milă de el.” Isus i-a zis: „Du-te și procedează și tu la fel!” Luca 10: 36-37

Oare cum putem fi mai aproape de cei de lângă noi? Cum putem să procedăm și noi la fel ca acel samariteam ? 

Pilda aceasta este urmată de povestea Mariei și a surioarei sale. Una se frământă așa de mult, când cealaltă stă liniștită la picioarele lui Isus. Concluzia? 

„Marta, Marta, observ că tu te îngrijorezi și te agiți pentru multe lucruri;42dar (în realitate) există un singur aspect care contează. Iar Maria a făcut alegerea bună; și astfel, ea și-a rezervat un drept care nu îi poate fi luat!” Luca 10 BVA

Ne zbatem să mulțumi pe toată lumea și se prea poate ca în alergarea noastră să nu vedem omul care e căzut între ”tâlhari.” Ne zbatem atât de mult că uităm să ne liniștim sufletul la picioarele lui Isus. 

Ca să ai ochi să vezi lumea prin ochii credinței trebuie să îți începi ziua la picioarele lui Isus. Faptele bune sunt acolo ca noi să umblăm în ele. Dar nu vom putea face asta, dacă alergăm după lucrurile greșite. 

Iar alegerile astea mici, astea zilnice, care vin din adâncul inimii noastre, astea, exact astea ne definesc. 

Dacă vrei să știi care este caracterul unui om, privește-i cu atenție alegerile mici din timpul zilei. 

 

 

Advent 9: Inimă, pentru ce te îngrijorezi?

Ai simțit vreodată că viitorul sună atât de gol încât să ai un atac de panică?

Aveam obiceiul să privesc viitorul cu lacrimi în ochi și să plâng până rămâneam fără aer. Erau zile în care pur și simplu făceam fiecare lucru în umbra fricii. Dacă merg acolo și spun acel lucru, cum voi fi văzută?

Dacă îmi iau aceste haine pe mine, oare voi fi luată peste picior?

Ai ieșit vreodată din casă îngrozită de ce vor zice băieții despre tine? Bine, îngrozită poate e mult spus. Dar să ai teama aia că nu ești suficient de bună, suficient de la modă, suficient de frumoasă. 

Eu le-am bifat toate. Cu vârf și îndesat. Dar cred că cea mai plină de îngrijorare perioada a mea a fost când am rămas fără loc de muncă. După doi ani lucrați să ajung să cer bani de la ai mei nu a fost cel mai ușor lucru. Mi s-a promis un loc de muncă, dar a fost aleasă o persoană din motive atât de vagi, încât am plâns în plină Timișoara cu lacrimi cât mine de mari. Nu aveam nici cea mai vagă idee de ceea ce voi face. Și din senin, fără să caut, prin Fivi, Dumnezeu îmi trimite un loc de muncă. Când m-am întors în țară, Dumnezeu avea pregătit pentru mine un alt loc de muncă.

Cum se poate una ca asta? (traducere BVA)

 

Priviți cu atenție la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; și totuși, vă spun că nici Solomon în toată gloria lui, nu a avut haine atât de frumoase ca ale lor.28 Deci dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată (să ardă) în cuptor, cu atât mai mult vă va asigura El și vouă îmbrăcămintea de care aveți nevoie!29 Să nu vă încărcați mintea cu gânduri despre ce veți mânca sau ce veți bea.30 Aceasta este practica celorlalte națiuni. Iar Tatăl vostru vă cunoaște nevoile.

WOW, să nu îți încarci mintea. Ador traducerea BVA. Avem noi darul să punem tot felul de lucruri în mintea noastră, când colo Dumnezeu ne spune așa de clar că EL poartă de grijă.

Inimă, pentru ce te îngrijorezi când cel care a îmbrăcat crinii îți poartă de grijă? 

Nu te uita la ziua de mâine, nu te mai zbate la gândul unui băiat. Nu te mai gândi dacă vei avea cu ce să îți plătești internatul, nu te mai gândi dacă vei putea ajunge la nunta prietenei tale, nu te mai îngrijora cu privire la job, nu te mai gândi că nu vei avea o rochie nouă de Crăciun sau alt motiv al inimii tale.

Nu.

Gândul tău să fie următorul.

Fiți preocupați cu prioritate de Regatul lui Dumnezeu; și toate aceste lucruri vi se vor oferi suplimentar. Luca 12: 31

Fii preocupată de Cer și Cel care domnește în Cer se va îngriji să îți fie bine. 

Uită-te în urmă și El vei vedea mâna Lui la lucru. 

Singura dată când ne este îngăduit să privim în urmă e când vine vorba de a vedea modul în care ne-a binecuvântat Dumnezeu în trecut ca să primim curaj pentru ziua de azi. Pentru a crede că El este același Dumenezeu care poate face minuni și astăzi. 

Știai că a apărut nou număr al revistei Inimă de prințesă? Poate fi comandat de aici: