Fiecare ”Da” pe care îl rostește o fată

Primul ”Da”

L-am spus demult. Înainte să te cunosc. Înainte să știu cine ești și când ai să vii. L-am zis prin credință. L-am zis ca o punere deoparte. Aveam de ales între a te aștepta pe tine și a-mi bate capul cu me

woman holding bouquet of flowers
Fotografie de Natasha Fernandez pe Pexels.com

tode de tot felul de a te găsi prin alte inimi. Nu am ales calea cea ușoară uneori. Îmi venea să renunț. Dar am ales să aștept în continuare. Am ales să îți spun acel ”da” fără să te cunosc. Prostie pentru unii, izvor de viață pentru mine. Nu sunt și nu am fost perfectă. Uneori acel ”da” nu părea să se vadă. Uneori forțam nota ba printr-o conversație în plină noapte, ba printr-o iluzie făcută de mâna mea. Dar am continuat. 

Al doilea „Da” 

Când mi-ai cerut prietenia. Să accept să mă cunoști mai bine? Mare lucru. Mi-a fost frică să renunț la primul meu ”Da”. Prea frică. Și uneori aveam impresia că era mai bine să dau înapoi. Dar tu ai știut ce vrei. Și ai avut răbdare. Și așa, zi după zi, am transformat primul ”da” în ”da, sunt prietena ta.” Multă rugăciune a fost în spate. Și parcă simțeam zi după zi cum rugăciunile rostite în perioada în care nu te cunoașteam dădeau rezultate. Și am început să mă bucur. 

Al treilea ”da” 

L-ai rostit cu un nod în gât. Emoții. Acum era timpul pentru un nou rol. Cercul s-a făcut mai mic și trebuia să aleg ce vreau în continuare. Și te-am ales. Pe tine. Un nou ”da” și o nouă aventură. 

Al patrulea ”da” 

Ziua cea mare. Sunt îmbrăcată în alb. Parcă văd niște lacrimi în ochii tăi. Îți vine să zici că lupta ta s-a încheiat. Eh, dragule. Abia acum începe. Acum începe șlefuirea. Azi sunt frumoasă și îți vine să mă mănânci, azi sunt toată un zâmbet și nu te contrazic. Dar… 

Al cincilea ”da”

… basmul zilei se creapă și vine alegerea zilnică. Acea alegere e parcă cea mai grea. Sunt zile în care ți-aș spune nu, dar știu ce am promis. Și așa e povestea acestui ”da”. Da și când respirația miroase a ceapă, da și când se mai depun kilograme, da și când sunt cea mai groaznică variantă a mea. 

 

Ne dorim tare mult al doilea da, și pe al patrulea, dar primul și al cincilea mai scârțâie. Dacă nu știm să trăim primul da, cu greu îl vom alege zilnic pe al cincilea. Pe cel care ține de alegere și nu de sentiment, de floricele și de magie. 

Acel DA al așteptării face bine. Te provoc să îl trăiești din plin. Zi după zi. Nu renunța. Dumnezeu chiar binecuvintează. 

Priviri încrucișate

     Printre miliardele de fețe de pe Pământ, mă ridic pe vârfuri și îmi las ochii să te caute. Cum voi ști că ești tu? Vei avea ceva prin care să te deosebesc de restul? O bucată din inima mea care să mă atragă spre tine? Vei  privi și tu peste ceilați oameni strigăndu-mi numele fără să ști cum mă cheamă? Ce vei face, cum va fi atunci când ne vom întâlni? Cum te voi recunoaște?

    Pare un joc care se repetă la nesfârșit până ce se oprește cu totul. Așteptarea sau căutarea ta pare  un maraton la care alerg fără să vreau, fără să mă opresc. Eu, un scop, restul băieților și tu. Care ar fi probabilitatea să mă îndrăgostesc din prima de băiatul potrivit. Și nici măcar nu știu ce înseamnă băiatul potrivit.

    Mi se spune să aștept, să mă bucur de așteptare și de perioada de „singurătate”. Eu sunt de acord și nu mă plâng. E bine acum, e liniște, e pace. E vorba despre când te voi întâlni. Mi-e fică că nu te voi recunoaște sau că te voi confunda. Mi-e frică că nu îți va plăceaa ce vei găsi și vei pleca. Și dacă vei pleca înseamnă că nu ești tu. Și acel tu poate fi oricine. Eu te aleg, sau tu mă alegi pe mine?

   Să ne oprim. M-am pierdut deja. Nu pot înțelege. De ce se îndrăgostesc oamenii? De ce aleg oamenii să se îndrăgostească? Sau nu fac asta? Se întâmplă ceva în interiorul lor care le dă peste cap gândirea și sentimentele, percepția despre lume și obiceiurile. Când te îndrăgostești faci multe lucruri pe care nu le-ai face altfel și nu ști de ce le faci și nici măcar nu te întrebi de ce le faci. Eu mă întreb, fiincă eu nu înțeleg. Nu m-am îndrăgostit. E peste puterile mele. Nu pot face față sentimentelor ce îți dezlipesc părți din tine și din cealaltă peroană și ei își construiesc o nouă identitate împreună. Nu va mai fi el sau ea, vor fi ei. Un pic din fiecare. După căsătorie vor fi una.

     Și vreau să înțeleg cum se degradează părți din ei pentru a forma un înterg. Un singur trup ce nu mai poate fi despărțit și nu trebuie despărțit. Aici vine iubirea. Îndrăgosteala leagă. Iubirea nu lasă să se dezlege. Nu știu ce se întâmplă când ne îndrăgostim. O să vă spun după ce o să se întâmple. Dar cred în iubire și ce poate face ea.

Dacă îndrăgosteala te face să fii cu capul în nori, departe de realitate, dragoste îți schimbă realitatea.

      Dragostea nu te ridică deasupra realității, dragostea îți schimbă realitatea. Pe a ta, pe a celor din jur. Și vorbesc de dragostea pură, de dragostea din Dumnezeu.

priviri

Sursa foto: Pinterest

Estera

Ce pierd fetele care așteaptă?

Nici nu mai știu să vă spun de câte ori am auzit acest lucru. Bine, poate nu în cuvinte, dar în priviri lungi, în comentarii pe la spate, în vorbe ironice.

Să aștepți momentul lui Dumnezeu în ceea ce privește căsătoria nu e o pierdere. Iar cine îți spune asta nu știe ce înseamnă să trăiești prin credință.

Bine, bine.

Și fetele care nu așteaptă?

Nu știu. Poate că pierd ceva, poate că nu.

Și atunci care e câștigul?

Sunt câteva lucruri, dar voi vorbi despre ele într-un alt articol.

Da, cred că se poate întâmpla ca o fată să aștepte, dar apoi să sfârșească în lacrimi. Există această posibilitate. Dar nu pentru că a făcut ea o greșeală. Ci pentru că într-o relație sunt doi. Poți să te dai tu cu capul de toți pereții inimii, că tot nu îi poți pune dragoste în inima celui care nu mai alege să rămână.

Nu. Nu pierd nimic fetele care așteaptă, fetele care trăiesc din plin singurătatea lor. Fetele care construiesc cetăți. Chiar nu pierd nimic. 

Da,poate nu prea au har de cum să spună vorbe dulci sau să își dea ochii peste cap, dar vor învăța asta- în sensul bun. Vor învăța toate astea alături de un singur băiat.

Dumnezeu răsplătește credincioșia omului.

În ceea ce privește așteptarea pierd doar fetele care nu trăiesc din plin. Fetele care visează cu ochii deschiși la imposibil, care așteaptă precum Rapunzel. Pierd fetele care au făcut un idol din așteptare. Pierd fetele care se cred așa de sfinte din cauza așteptării lor, că nu văd binecuvântarea din fața ochilor. 

Nu te grăbi să ai prieten din motive greșite. Intră într-o relație doar dacă acea relație te va apropia de Domnul. Dacă acea relație te va crește.

Nu pierzi nimic așteptând. Pierzi cam totul așteptând din motive greșite.

Trebuie să iei decizia așteptării prin credință și convinsă că faci această alegere spre slava lui Cristos. Nu alege asta doar pentru a da bine. 

Fii o fată care face din așteptarea ei un mijloc prin care Dumnezeu să își arate slava. 

Imperfectă, dar iubită

”Tu ești frumoasă, harnică, bândă, iertătoare, înțeleaptă, altruistă, pasionată, inteligentă, comunicativă, trasparentă, grijulie, loială, reală, adorabilă, modestă, onestă, atentă, elegantă, dornică, autentică…”

Asta spune discursul unui băiat destul de urmărit din online. Apoi, cam ființa perfectă descria el. Nu știu voi, dar vă spun povestea mea.

 

Sunt așa de frumoasă că dimineața când mă trezesc, tati îmi zice că sunt ciupoasă. 

Sunt așa de harnică că am zile când mami îmi împătură hainele. 

Sunt așa de înțeleaptă, că las gura să vorbească fără să o conectez la creier. 

Sunt așa de inteligentă, că zilele trecute am încurcat tabla înmulțirii. 

Sunt așa  elegantă, că duminica iau primul lucru pe care îl găsesc în dulap și mă rog să nu fie șifonat. 

Sunt așa de cumpătată că mânânc o ciocolată în miez de noapte fără mustrări de conștiință.

Sunt așa de loială, că uit că am o cea mai bună prietenă. 

Sunt așa de autentică, că uneori nici nu mai știu cine sunt. 

Da, și pot continua. Nu, nu am o valoare de sine scăzută. Nu. Știu cine sunt. Sunt fiică de Dumnezeu. Și dacă e să nu fiu văzută ca în enumerația de mai sus e că Dumnezeu a pus dragoste în ochii celor de lângă mine.

Dacă sunt ceva pe acest pământ, e pentru că am un Dumnezeu care mă iubește. 

Nu. Nu sunt perfectă. Uneori sunt așa de pământ că nu se vede nici urmă de Cer în mine. Dar harul lui Dumnezeu rămâne și prin ochii Lui sunt iubită. Pot să o dau în bară în toate, să nu fiu nimic, dar râmân iubită. Iubită de Cer. Și asta îmi dă putere să fac lucruri mărețe. Să îmi pun talantul în negoț.

Și da, nu vreau ca un băiat să mă aleagă pentru perfecțiunea mea. Că acolo unde falimentez eu, o altă fată excelează și oricând poate alege o altă variantă.

Vreau să fiu soția unui băiat care atunci când îmi deschid inima în fața lui să îi zic cele mai grele lupte ale mele, el să mă vadă iubită. Asta vreau. Dacă e să fie invers, se va naște dezamăgire. 

Și încă ceva. Măi, am ajuns să fim atât de pline de noi. Că noi suntem cele mai cel. Și suntem. Dar parcă nu se mai ajunge la noi nici cu prăjina. Repet, suntem valoroase, dar prea ne credem buricul pământului. Uităm smerenia. Și apoi ne plângem că nu există băieți buni pentru noi. Știți de ce? Că ne vedem sinele în loc să îl căutăm să îl vedem pe Dumnezeu îi noi. Dar asta e o altă discuție. Să revin. 

Voi putea să îmi pierd locul de muncă, să fac greșeală după greșeală astfel încât cei din jur să mă vadă o femeie care nu mai intră în standarde, dar pentru băiatul care înainte de orice mă vede iubită, voi rămâne iubiă. Iubita lui. Și perfectă. Perfectă prin ochii iubirii. 

Într-o relație trebuie să fii așa cum ești. Și suntem în păcat. Dacă ne vom căsători cu băiatul în ochii căruia vom semăna doar perfecțiunea noastră, va fi o căsnicie grea, dacă nu se va sfârși în divorț.

Voi alege băiatul în fața căruia să pot să îmi plâng urâțenia firii și el să îmi spună: ”ești iubită. Întâi de Dumnezeu și apoi de mine.”

Dar poate asta e doar povestea mea.

Oricum ar fi – să știți că sunteți iubite. Iubite până la capăt. 

Frate, tu ai grijă cum te-mbraci?

Cine ar fi zis că acesta este un subiect despre care aș putea să scriu, dar na, așa e scris. 

Pentru următoarele cuvinte nu îmi voi cere iertare, poate doar pentru necizelarea lor. 

Băieți, explicați-mi și mie, așa, ca să pricep, de ce aveți nevoie de pantalonii ăia care să puște pe voi, sau de cămașa aia strâmtă, sau să vă pensați/ epilați. Serios. Care e ideea? Să ne cuceriți? Să vă vedem formele? 

 Am mers și eu la o biserică de oraș din Oradea. Și iese grupul de laudă și închinare în față. Și unul dintre cei din față, la modă, domnule. 

Pantaloni strâmți, cămașă strâmtă. Tot tacâmul. Aaa nu. Slim. Așa îi zice ținutei. Era și comic într-un timp. Că nu se putea apleca bine după chitară și ce mai avea el acolo. Că na, era slim. Dar bine, bine. Scopul ieșirii în față e să conduci oamenii în închinare, nu să le atragi fetelor atenția asupra formelor tale. Da, parcă văd că o să ziceți că asta e problema mea, că nu știu să privesc la slujire, la inimă. Ba știu, dar din câte știu mă duc la biserică, nu la o prezentare de modă. 

Dacă așa vreți să cuceriți o fată, apoi nu mai am nimic de zis. Ba da, am. Dar mă abțin. 

Judecați fetele pentru modul în care se îmbracă. Că fustă strâmtă, că decolteu. Dar văd că în ultimul timp nu sunteți mai prejos. 

Da, cred că e și vina noastră. 

Dacă noi nu am fi impresionate de asta, nu cred că ați fi atrași de un astfel de stil vestimentar. Da, noi, fetele, o grămadă dintre noi, suntem atrase de băieți care dau bine în poză, pensați, epilați, mulați. 

Asta căutăm, asta primim. 

Dar am întrebat azi câteva fete pe instagram. Vă las răspunsurile lor: 

*Cred că nu își dau seama că dezgustă fetele.*

*Cred că din același motiv pentru care tot mai multe fete poartă fuste scurte.*

*Pentru că societatea își face simțită prezența.*

*Să fie și ei în trend cu moda. Dar nu își dau seama că arată nașpa.*

Aș putea să las mai multe mesaje primite de la fete, dar ați prins ideea. 

Cauți să atragi prin modul în care te îmbraci atunci când nu ai substrat. Nu vă supărați pe mine. Nu lăsați lumea să vă dicteze cum să vă îmbrăcați. Nu găsiți haine bărbătești? Creați o linie proprie de haine. Nu căuta să impresionezi prin corpul tău sau prin hainele tale. 

O fată cu adevărat ascunsă în Cristos nu se va lăsa impresionată de hainele tale mulate, de pectoralii tăi și de alte grupe de mușchi lucrate. Da, nu zic să nu mergi la sală. Nu e păcat. Dar așa cum o fată își păstrează formele pentru soțul ei, așa se pot păstra și mușchii pentru o singură fată. 

O fată pocăită se uită la caracterul din spatele mușchilor, iar o vestimentație care nu o pune pe genunchi nu cred că o va impresiona. 

Și noi ca fete greșim. Uneori ne îmbrăcăm provocator. Alteori ne ducem înspre stilul masculin. Asta vrea diavolul. Să anuleze idee de gen. Masculinitatea e așa de frumoasă. 

Băiete, fii bărbat! Nu în felul lumii, în felul lui Dumnezeu. 

Îmbracă-te adecvat. Onorează-l pe Dumnezeu prin îmbrăcămintea ta. Îmbracă-te cu gust, dar nu exagera. Simplu și clasic. Elegant și rafinat, mereu gata să îți murdărești hainele ca să ajuți pe cineva. 

Și nu uita de interior. 

Îmbracă-te înțelept!

P.S. Nu zic că toții băieții din biserici se încadrează în cuvintele de mai sus, dar spre asta ne îndreptăm.

Cum scrie Dumnezeu poveștile de dragoste…

Privesc stelele și mă gândesc la măreția lui Dumnezeu. Cum El a aranjat planetele și stele, a creat universul și pământul. Ne-a creat pe noi și ne-a dat viață. O viață minunată putem spune. Cunoaștem cum a căzut omul în păcat și cum a ales greșit rupând astfel relația cu Dumneze. Totuși, dragostea Lui pentru noi nu s-a micșorat. Dragostea Lui ne-a salvat. El e minunat și în această dragoste a Lui dacă te ascuzi poți să ai din nou ce s-a pierdut în Eden: o relație cu Dumnezeul tău. Poate spui ca aceste lucruri nu au legătură cu îndrăgostitul și poveștile de dragoste la care visăm. Dar, de fapt, fără dragostea Lui în viața noastră nu putem iubi cu adevărat, frumos și pur.

E frumos, e foarte frumos când te lași pe brațul Domnului și îi încredințezi lucrările în mâna Lui. Te bucuri când inima începe să bată altfel, chiar bate altfel când te îndrăgosteși. Dar nu uita că ea e înșelătoare și avem nevoie de înțelepciune pentru a ști de cine să te îndrăgosteși. E minunat să îl lași pe El să pregătească traseul relației voastre și să crezi că orice s-ar întâmpla El îți e destul. Și aici e secretul unei relații fericite: inima să îți fie plină de Dumnezeu. El să fie totul în viața ta și atunci soțul tău va fi o bucurie pentru tine. Atunci nu vei căuta în relația vostră izvorul dragostei, ci vei iubi din iubirea lui Dumnezeu. Încarcă-te de dragoste din izvorul ceresc ca să poți să îți iubești viitorul soț cu adevărat. Lasă inima și mintea să se îndrăgostească în armonie și roagă-te să te îndrăgostești de persoana potrivită.

Când Dumnezeu îți scrie povestea de dragoste indiferent de temperamentul și caracterul tău și a modului în care te raportezi la dragoste( adică poate ești mai dramatică, mai sensibilă sau mai realistă) cu toate acestea, vezi și pur și simplu te bucuri de mdul în care El orchestrează decorul. Te bucuri că Dumnezeu a creat dragostea, că El este dragoste și că ne învață și pe noi să iubim. Nu e nimic mai frumos decât să aștepți timpul Lui. Să nu deznădăjduieși și să îți lipești inima de El. Atunci vei vedea cum se va aranja decorul și pentru tine.

Sursă foto: Pinterest

Bora Estera

 

Povești de dragoste scrise de Dumnezeu

Am început de la vârsta de 15 ani sa ma rog pentru viitorul meu soț. Îl aminteam aproape in toate rugăciunile, imi doream sa stiu cine va fi. A trecut un an, doi. Îmi doream tot mai mult sa aflu cine e. Mă gândeam că poate l-am văzut . Poate il cunosc deja, si chiar asa a fost. Ne cunoșteam de 2 ani, dar pana atunci nu a fost nimic intre noi. Ne vedem in fiecare sambata seara la tineret și duminica la biserica. Dumnezeu a stiut exact cand sa ne unească, când am fost amândoi pregatiti.

Și a fost cam așa… 
Am avut un vis. Eram eu in fata biserici si il asteptam . A venit la mine, mi-a spus ceva frumos la ureche, m-a îmbrățișat, ne-am luat de mână și am plecat. 
Multa vreme m-a frământat visul pe care l-am avut. După cam o luna a inceput el sa imi scrie mesaje. Am vorbit aproape zilnic.
După o vreme am mai avut un vis.

Eram in ziua nunți mele îmbrăcată în rochie de mireasă si aveam invitația de la nunta in mana. Pe ea scria numele lui și al meu.
După un timp i-am împărtășit și lui visele pe care le-am avut. Am vazut clar voia Domnului cu privire la viețile noastre. 
Ne-am căsătorit și avem o fetiță minunata. În februarie am împlinit 2 ani de la căsătorie.
Este buna așteptarea, când viața ta e in mana Domnului si El iti scrie povestea!

 

Cu drag, 

Rebeca