Povești de dragoste scrise de Dumnezeu.

Povestea noastră a inceput banal, ar spune unii, însă noi știm că Dumnezeu a scris cu dragoste fiecare frază din ea. Îmi place mult locul în care ne-am văzut prima oară. O biserică mică, veche, unde s-au adunat mai mulți tineri din județul Arad pentru a se închina împreună lui Dumnezeu. Acolo a fost rugat să dea un îndemn la rugăciune și G., cel pe are atunci nici nu gândeam că Dumnezeu il va pregăti pentru a-mi fi soț. Mi-a plăcut de la început pasiunea cu care vorbea și simplitatea lui. Un om „normal” in standardele pe care mi le stabilisem eu, nimic deosebit. Abia mai tarziu am văzut ce frumos a știut Dumnezeu să modeleze caracterul lui, și ce bărbat special făcuse din el. După programul din acea seară, s-a întins o masă (la fel de simplă) pentru noi toți, și am putut interacționa mai mult. Nu știam că G. și cu mine aveam mai multe cunoștințe comune, așadar ne-am „intersectat” la un moment dat și atunci am facut cunoștință. Câteva cuvinte, un zâmbet…un inceput atât de stangaci. 

Au urmat mai multe întâlniri tot în cadrul adunărilor noastre la biserică, pentru că eu deja intrasem în al doilea an de facultate și veneam destul de rar acasă. Așadar, au urmat mai multe discuții, de data aceasta mai lungi, în care ne-am împrietenit, după are am facut și schimb de numere. Eram atât de stângace în relația noastră de prietenie și nu știam de multe ori cum să mă comport, fiind prima mea relație de acest gen cu un băiat. Au urmat 4 luni în care ne-am văzut foarte rar și ne era destul de greu să ne cunoaștem doar prin intermediul telefonului și scurtelor mele vizite acasă, însă Dumnezeu ne-a condus fiecare pas înspre celălalt. După această perioadă, deja devenise clar pentru mine că G. are intenții serioase. Aveam deseori discuții despre familie, concepte importante din viață, păreri despre anumite subiecte mai deosebite, și îmi plăcea atât de mult faptul că era atat de sincer cu mine. Începusem să cerem în mod special Domnului un răspuns cu privire la căsătorie. A urmat o perioadă de luptă spirituală pentru amândoi, pentru că ne confruntam cu tot felul de gânduri și eu încă nu primisem un „răspuns” foarte clar. Țin minte că într-o seară, pe când eram singură în camera de la cămin, m-am rugat Domnului să îl scoată din viața mea pe G. dacă nu este voia Lui ca noi să fim împreună. Mi-a fost atât de greu, pentru că deja inima mea se alipise într-un fel de el. Nu peste mult timp, Dumnezeu mi-a răspuns printr-un vis care mi-a fost atât de clar și eram convinsă că era din partea Lui, deoarece pe parcurs vedeam în G. răspunsul meu la rugăciuni. Dumnezeu vorbea conștiinței mele, în modul în care nu mă puteam îndoi. Simțeam așa o ușurare, o așa bucurie că nu suntem singuri pe acest drum!

Sosiseră sărbătorile de iarnă și, fiind în vacanță, am avut mai mult timp în familie. Am profitat de acest fapt și, în seara de 2 ianuarie 2017 am stat pentru prima dată de vorbă cu tatăl meu despre ceea ce ce întâmpla în viața mea (pentru că mama mea era în acel moment destul de bolnavă și mersese mai devreme la somn…oricum, mie îmi luase destul de mult până mi-am luat inima în dinți.). Precizez că eu eram de conceptul că nu voi veni înaintea părinților mei decât cu o relație serioasă, însă nu știam că imi va fi atât de greu să le povestesc aceste amănunte atât de sensibile pentru mine, fiind și prima mea ocazie când făceam asta. Îi mulțumesc Domnului pentru fiecare cuvânt pe care mi l-a spus tatăl meu în acea seară, pentru răbdarea și simpatia cu care mă asculta. În dimineața de 3 ianuarie mama deja era toată un zâmbet, începuse să imi ceară detalii despre el. Eh, și fiind mezina familiei trebuia să mă aștept la o serie de tachinări din partea fraților mai mari
.
Mă simțeam într-un fel bine pentru faptul că ai mei știau acum, aveam și un sentiment de siguranță. După cum era de așteptat, a urmat și vizita lui G. și a părinților lui la noi, în care am discutat foarte multe aspecte legate de viitorul nostru. Am stabilit că, dacă Domnul aduce la „bun sfârșit” toată acestă perioadă, ne vom căsători după ce eu voi termina facultatea, însă ne-am simțit încurajați de faptul că părinții noștri ne vor susține în rugăciuni. Fiind o perioadă destul de lungă și văzându-ne destul de rar (eu petrecând câteva luni la câțiva frați în Germania), a fost nevoie de multe rugăciuni ca Dumnezeu să ne pregătească pentru viața de familie. Îi mulțumesc acum pentru toată această distanță pe care El a folosit-o pentru a ne prelucra.

La un an distanță, pe 3 ianuarie 2018 am fost cerută în căsătorie de iubitul meu G. și „acel DA” pe care i l-am răspuns atunci a luminat fața mea în acea zi. Știam că va urma și această cerere, însă nu știam că voi fi umplută de atatea sentimente frumoase în momentul în care el a îngenuncheat. Nu după mult timp, am făcut și logodna. Mulțumesc Domnului pentru păstorul meu, care ne-a îndrumat atât de frumos.
Așadar, a urmat anunțarea bisericilor din care noi făceam parte că „dragii noștri tineri au fost logodiți și cu ajutorul Domnului vor avea nunta in 9 septembrie 2018”. 🙂
Era așa frumos sentimentul că eram promiși unul altuia și am fost binecuvântați să avem lângă noi oameni care să ne ajute și să ne îndemne, însă au fost și foarte multe piedici. Multumim Domnului că a vegheat asupra noastră și a păzit pașii noștri.

Ziua de 9 septembrie a fost de departe cea mai frumoasă zi din viața noastră. În acea dimineață, imediat după ce m-am trezit am stat și m-am gândit „Bun, deci am ajuns ziua…”. Mă simțeam copleșită de emoție și bucurie pe care nu am mai simțit-o niciodată.
Mulțumesc lui Dumnezeu care a facut-o o zi călduroasă, plină de bucurie. Am avut alături oameni care au trăit bucuria împreună cu noi, și toți cei care ne-au fost alături în acea zi au fost o mare binecuvântare. Se spune că mirii sunt de obicei atât de stresați și nu reușesc să trăiască fiecare lucru care se petrece la nunta lor, însă noi ne-am bucurat de o așa liniște și pace și putem spune tare EBEN-EZER, până aici, Dumnezeu ne-a ajutat!

De la nunta noastră au trecut aproape cinci luni, și am învățat că dragostea se manifestă în atatea moduri, de multe ori așa simple! O pătură întinsă în timp ce dorm, vizitele pe care ni le facem unul altuia la serviciu, trezitul de la 4 dimineața pentru a-i pregăti pachetul pentru acea zi, grija ca cel de lângă mine să aibă pantofii curați, și mă bucur că în mesajele noastre actuale nu se regăsește doar celebra listă de cumpărături! 


Evident, întâmpinăm și greutăți, și în căsnicia noastră nu sunt numai flori, însă știm că Dumnezeu ne-a ales mai întâi și tot El o să ne poarte de grijă.
Cu drag, 
Tabita Iurcea
P.S. Dacă și tu ai o poveste scrisă de Dumnezeu, nu ezita să mi-o trimiți. Multe fete vor fi încurajate de povestea ta! 

Cum îți așterni în așteptare, așa vei culege în căsnicie

Da, harul există. Nu se poate contesta asta. Nu cred în ”un băiat a avut mai multe relații”= nu va avea o soție minunată. Sau invers. Nu. Și nu despre asta voi vorbi în articol. 

Da, cred cu tărie în a te păstra cât mai mult, fizic, psihic și emoțional pentru viitorul soț, dar uneori nu iese chiar cum vrem. Dar există pocăință și există har, iar noi nu ne pângărim doar pentre a se înmulți harul. 

Dar sunt unele lucruri pe care le vei avea în căsnicie, fie că nu ai avut vreo relație, fie ai avut vreo 10. 

  1. Caracterul 

Nu se poate să mergi în căsnicie cu un caracter și în relație să ai alt caracter. Apoi nu există așa ceva. Nici să vrei. Dacă înainte ai mințit, ai să minți și după. Dacă înainte te certai din orice, te vei certa și după. De te supărai dintr-o privire, așa vei face și după. Cred că ai prin ideea. Nu primim un caracter nou după ziua nunții. Nup. 

Așa că te întreb. Așa cum ești azi, cu bune și cu rele, crezi că e potrivit pentru un drum în noi? Acum poate poți să îi trântești mamei ușa în nas, dar pornirea aceea o vei avea și după căsnicie și soțul tău nu cred că va fi prea încântat de ea. 

2. Obiceiurile

Nu cred că există persoană mai dezordonată decât mine. Dacă există să îmi scrie un mesaj să îmi mai alin conștiința. Să revenim. Pe masa mea mereu vei găsi ce nu îți trebuie în acel moment și niciodată ce îți trebuie. Da, e undeva pe acolo. Așa e și în cazul hainelor. Ce voi spune, nu e spus cu mândrie. 

Pentru că la mine în sertare găsești de toate, ieri le-a pus mami în sac. Da, pe toate. Cu amenințarea: ”Dacă nu le sortezi, le pun găsești în curte.” Da, o să ziceți că ce maturitate e asta. Păi, la mine erau bine. Erau în sertar. Doar că atunci când am nevoie de ceva îmi ia vreo jumătate de oră să găsesc acel obiect. Credeți că în momentul în care voi spune ”da” voi deveni ordonată? Nici gând. Mă tot rog ca soțul meu să fie foarte ordonat, dar nu e prea corect să mă rog așa. Trebuie să muncesc acum pentru asta. 

Dacă o veți întreba pe bunica mea la ce mai am eu de lucrat, vă va spune: ”Învață să faci un blid de mâncare.” 

Nu știu în ce domenii ești tu mai deficitară. Fii sinceră cu tine. Dacă nu poți să faci asta, întreabă-ți părinții sau frații. O vor face cu bucurie. 

3. Relația cu Dumnezeu

Ne dorim un șot care are o relație puternică cu Dumnezeu, și e foarte bine. Dar dacă nu avem noi o relație cu Dumnezeu, tot ce vom reuși să facem va fi să îl tragem pe el în jos. Nu vei fi mai spirituală după ce te măriți. Nup. Ceea ce pui acum în inima ta, aia vei culege după ziua nunții. 

Memorezi versete săptămânal? Așa vei face și atunci. 

Ai o zi de post pe săptămână? O vei avea și atunci. 

Citești zilnic din Cuvânt? Așa vei citi și atunci. 

Dacă acum te uiți toată ziua la filme, cam asta vei face și după. Dacă acum vorbești cu 10 băieți, cam asta vei face și după. Da, poate nu la început, că atunci e mare dragostea, dar după ce trec fluturașii, vei dori ceva mai multă atenție, vei vrea să fii apreciată de mai mulți băieți. Nu spune că nu mă crezi. E un obicei pe care îl formezi acum, nu vei putea să te debarasezi de el într-o zi. 

Dacă ai probleme emoționale care te apasă, rezolvă-le înainte de a spune ”da”. Dacă nu ai cu cine să vorbești, poți să îmi scrii. Dar nu intra cu ele în căsnicie. Nu o fă. Va fi greu. Nu intra cu bagaje îmbâcsite în căsnicie. Va fi mult mai greu să scoți mirosul din ele după. 

Draga mea, cum îți așterni așteptarea, așa vei culege căsnicia. 

 

 

 

Ce crede un băiat despre abordarea fetelor în online

Sunt băiat știu că acest blog este pentru fete, dar poate acest articol va fi citit și de băieți, iar dacă nu, poate vă va ajuta pe voi, fetele.

Nu știu cum veți lua asta sau cum o să vi se pară, dar eu tot o să zic. Vreau să vă zic că aveți dreptul de a proteja și în online. Știu, o să ziceți că nu știu ce vorbesc, și aveți dreptul de a face asta.

În vremea această tehnologia a avansat și e mult mai ușor să cunoști pe cineva prin intermediul mediului online, e mult mai ușor să te bagi în seamă cu o fată și în caz că te refuză, nu te faci prea tare de rușine. Dar trebuie să ne dăm seama de faptul că inimile fetelor trebuie protejate – fie că vrem să le cunoaștem pe Facebook, fie că vrem să le cunoaștem în curtea bisericii.

Eu în ultima perioadă mi-am propus să nu mai stau așa de mult în online. Am început să mă rog cu mai multă seriozitate și cu mai multă râvnă pentru cea care îmi va fi soție. Să nu mă credeți sfânt. Nu sunt. Mi-am recitit vechile conversații, de acum câțiva ani. ”Frumoaso, ce faci?”. Era doar o replică. Mai aveam și ”Scumpico.” Da, nu mă mândresc cu acel mod de abordare. De aceea scriu acest articol acum. O zic din propria experiență.

Am învățat că și în online, dacă vrei cunoști o fată, trebuie să ai grijă de inimă ei.

Și încă un lucru, dacă ai cerut să cunoști mai bine o fată trebuie să fii conștient că nu te poți limită doar la comunicarea online și la cunoaștere online. Dacă doar asta ai de gând să faci, te rog, să lași acea față în pace. Dumnezeu ne da această oportunitate de a cunoaște și în online, dar nu trebuie să te limitezi doar la online. Niciodată nu vom fi noi așa cum suntem în online. Aici putem purta multe măști, atât noi, cât și fetele.  

Trebuie mare atenție în acest mediu, pentru că în mediul online e un pic mai greu să te limitezi doar la acea persoană pe care vrei să o cunoști. Tentațiile sunt mai mari. Poți să faci inimi să bată mai repede cu un simplu mesaj. 

Doar că da, poate fata nu știe cu tu vorbești și cu o altă fată, dar eu cred că fetele simt acest lucruri, dar te vede El, mă vede El. Dumnezeu ne vede, vede și vede tot ceea ce facem. Și da, El poate să îi descopere lucrul acesta și fetei, trebuie să fim conștienți de jocurile noastre din culise când cucerim o fată ascunsă în Cristos. 

Deci, hai să protejăm inima fetei cu care vorbim. Aveți obligația de a nu le răni, chiar dacă suntm în mediul online. Pentru că doare. Pentru noi de multe ori nu ni se pare așa de dureros, dar ele simt altfel lucrurile. Fiți atenți cu ele și oferiti-le timpul vostru. Oferiți timp doar persoanei pe care vreți să o cunoașteți mai bine și mai îndeaproape. Nu le răniți și nu le faceți să sufere, aveți grijă de ele. 

Hai să fim responsabili și să protejăm și în online. Într-o zi, trebuie să le privim tatăl în ochi și să le cerem mâna. Să nu ne scape din vedere acest lucru. 

Toate bune, 

Bogdan Chiriac

Ce crede un băiat despre așteptare

Vreau să subliniez un lucru de la început. Nu sunt perfect. Am un trecut de care nu sunt în totalitate mândru. Dacă nu era harul lui Dumnezeu, nu știu dacă puteam să scriu aceste cuvinte. Dar aș vrea să vă las în câteva cuvinte de ce cred eu că e important pentru un băiat ca o fată să se păstreze curată.

Pentru noi ca băieți e important ca o fata să aștepte, pentru că prin asta ne dovedește că ea s-a păstrat curată și nu a căutat să intre in contact cu alti baieți, ci si-a pus increderea in Dumnezeu stând in rugaciune, știind că ce Tatal promite El si implineste! 

Vreau să vă încurajez și să vă spun că Dumnezeu intervine acolo unde este sinceritate si asteptare curată! Dumnezeu cunoaste timpul si momentul potrivit in asteptare! Noi suntem cei care de multe ori ne grabim! Noi suntem cei care în momentul în care vedem daca vedem pe altii ca au relatii ne dorim si noi,  chiar dacă nu suntem pregătiți pentru ele.

Dar ceea ce apreciez eu la o fata cel mai mult in asteptarea ei este ca în asteaptarea ei se ancoreaza in acel Atotputernic!

Mi-am dat seama de un lucru. Atunci cand ai dragoste din Dumnezeu, cand esti umplut de El, atunci, in acea plinatate, vei oferi din dragostea pe care o ai si unui băiat la momentul potrivit.

Vreau să vă mai spun un lucru.

Pentru noi ca băieți e important să știm că voi așteptați, dar nu e suficient doar sa astepți.  Trebuie sa si faci ceva. Să investesti in timp de calitate, să te rogi, să scrii, să citesti, să te investești în alții. Să faci lucruri care sunt demne de asteptare. Să faci lucruri demne de cucerire. Nu există băiat pe lumea asta care să își dorească să cucerească o fată care nu are bogăție cerească. Nu se merită riscul. Iar dacă sunt astfel de băieți, sunt cei care o fac ca să piardă timpul. 

Când vine vorba de așteptare și de o relație binecuvântată e nevoie de har. Și în cazul nostru, și în cazul vostru. Dar vă încurajez să vă faceți partea și la vremea potrivită El va da binecuvântare. 

Cu respect, 

Bogdan Chiriac

Nu îți folosi inima pe post de pansament

Scriu din nou. A trecut ceva timp. Un articol pe săptămână înseamnă să alegi ce e mai bun. Cumva, printre altele, să găsești ceea ce inimile au nevoie. În urma unei conversații de azi, am ales acest subiect. 

Draga mea, inima ta nu a fost creată pentru a fi un pansament pe rana inimii unui băiat. 

Punct. 

Și nici invers. Dar nu scriu băieților. 

Nu știu unde te alfi acum, nu îți știu inima. Nu știu dacă e un băiat acolo ori nu. Dar știu ceva. Știu că avem noi tendința de a face pe doctorițele. De a fi ”preotul” care ascultă cum își plânge unul o fostă prietenă. Parcă ne place asta, cumva suntem îndrăgostite de dramă. Cumva credem că așa îl vom apropia de noi. Că ne simțim importante. 

Vezi-ți de treabă. 

Hai să nu facem o dramă din dramele băieților. 

Nu ești creată pentru a pansa răni, ci pentru a fi un vas plin de mir. 

Azi vorbeam cu un băiat și cumva îmi zice. Am apreciat sinceritate lui și dorința de a proteja.  ”Nu vreau ca din neatenția mea să rănesc o inimă.” Citiți cu atenție așa: ”Nu vreau, pentru că eu încă am o fată în inimă să rănesc o altă inimă de fată.”

Ăsta e adevărul. 

Da, nu cred că mai sunt băieți care nu au avut prietene. Și nu e bai ăsta. Dar e una când o fată face parte din trecutul trecut al unui băiat și e una când el încă se mai gândește la ea. Când încă se întreabă dacă e ori nu e ea. Ori pur și simplu știe că s-a încheiat, dar nu îi e vindecată inima. 

Să îți zic de ce nu e bine. Și nu îți zic că eu nu am tendința de a le lega răni, deși mor când vine un băiat și se plânge cât de rănit încă e. Dar îmi vine să încerc să îl vindec.

Nu e bine să vindeci tu rănile băiatului, deoarece relația aceea se fundamentează pe ceva greșit. Iar după ce va fi vindecat se va duce și temelia falsă. Tu vei vrea să tot îl vindeci, iar el fiind vindecat nu va mai avea nevoie de tine. Da, poate o să rămâneți împreună, dar în timp vei fi nefericită. El va fi nefericit. 

Nu știu să îți zic cât timp să treacă de la fosta relație. Nu se măsoară în timp. Se măsoară în răni pansate și vindecate de Dumnezeu. 

Un băiat nu ar trebui nici măcar să îți scrie pentru a te cunoaște dacă el nu e liber. Da, noi avem tendința de a lăsa de la noi. Că așa e vasul mai slab. Și nu zic că ei o fac cu răutate. Nu. Poate chiar te apreciază sincer. Dar dacă ar mai aștepta un pic pentru a fi cu totul liberi cred cu toată inima că relația voastră ar fi cu totul alta. S-ar porni diferit.

Acea relație s-ar porni nu ca o vindecare a unei inimi, ci ca o creștere a două inimi. 

Nu zic că sunt campioană în acest capitol. Nu sunt. Dar vreau să învățați voi și să învăț și eu împreună cu voi. 

Nu vă lăsați cucerite de un băiat care nu are inima în totalitate liberă de trecut. Nu vă uitați la cuceririle din trecut, ci uitați-vă la cât de liber de trecut e în prezent băiatul care vrea să vă cunoască. Că dacă e așa, voi sunteți cele care decideți cine vă rănește. 

Nu uitați că voi sunteți cele care alegeți pe cine lăsați să se apropie.

Da, băiatul nu ar trebui să se apropie de nu e liber în totalitate. Știu. Dar când știm cine suntem în Cristos vom avea înțelepciunea să fim mai mult decât niște pansamente care într-o zi trebuie aruncate ori în cel mai rău caz schimbate. 

Noi trebuie să avem înțelepciunea să fim niște vase pline de mir sparte la picioarele unui băiat care e liber în Cristos de tot trecutul său. 

O zi are faină vă doresc!