De ce trăiesc superficial?

    Poate te regăsești în această întrebare, sau nu, dar eu mă gândeam zilele acestea la cum trăiesc și de ce fac asta și cealaltă. De ce fac unele lucruri doar de suprafață și de ce caut să impresionez? Nu știu despre tine, dar eu m-am săturat să fac umbră pământului degeaba. Nu sunt importantă, dar sunt iubită. Și nu de toți, dar sunt de Dumnezeu. Nu pot să fac multe, nu eu, dar El poate prin mine. De ce să ratez acestă viață care poate fi din belșug alături de Dumnezeu? Rețelele de socializare (nu spun că sunt rele), de multe ori te fac să nu mai trăiești cu adevărat în viața reală. În poze totul e bine, dar inima cum e? Nici nu te întrebi, ți-e frică de ce o să afli. Am observat… mi s-a întâmplat să fiu în locuri frumoase, să fac poză și să nu mă bucur de acel loc. Poate sunt singura sau poate nu. Ceea ce știu sigur e că nu prea mai există viață în rândul tinerilor. Suntem obosiți și fără chef. Ne plictisim și fugim doar după nou, modă și aprecierile celorlalți.

Păcatul nu-i atunci cand fața-i tristă
Și nici atunci când visele te dor,
Ci numai dac-o faptă altruistă
O faci de măntuială
Sau pentru nu știu care spectator.

Evadarea din mediocritate – Daniel Chirileanu

Oprește-te din tot ce faci când nu mai știi ce să faci. Caută un loc liniștit și citește Proverbe 3. Acolo găsim cum Dumnezeu poartă de grijă dacă ne încredem în El în toate domeniile vieții noastre dacă căutăm înțelepciunea și priceprea. Pentru că o viață trăită cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu nu poate fi superficială. Dumnezeu dă viață sufletelor noastre și o dă din belșug prin Isus și jertfa Lui. Noi prin El putem trăi cu adevărat, cu un scop mai presus de aceste lucruri trecătoare. Caută să fi plăcut lui Dumnezeu, nu oamenilor. Nu îți găsi împlinirea în aprecierile celorlalți. Poartă cununa înțelepciunii și trăiește pentru cer.  Ca tânăr, e greu să nu te conformezi mersurilor lumii, dar nu e imposibil. Uită-te la Daniel și prietenii lui, uită-te la Iosif și  mulți alți tineri care au trăit din plin după Cuvântul Domnului și au avut trecere înaintea oamenilor.

Toți suntem în căutarea a ceva mai bun. De aceea trăim superficial și facem totul de suprafață ca să arătăm că suntem și avem ceva „wow”. Dar prin puterile noastre nu vom găsi împlinire niciodată. Cum poți să scapi de o viață banală?

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. 2 Timote 2:22

joy

Estera

Nu există părtășie cu Dumnezeu fără să vrei asta!

Ultima perioadă a fost cam dată peste cap pentru mine. Dar pentru cine nu este? Pentru cine nu se adună o grămadă de lucruri care să te facă să nu mai ieși din casă?

Dar ieri am zis- Gata.

De mâine încep să schimb anumite lucruri în viața mea. Viața nu e un sprint. Viața e un maraton în care trebuie să știi să ajustezi viteza la distanță. Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții (2)

Mi-am pus alarma să sune la 5 jumătate. Când a auzit sora mea că mă trezesc la ora aia pentru alergat, a început să râdă. Pentru mâncat ciocolată aia- ar fi fost ceva normal.

Să vă povestesc, dar dacă vreți puteți trece  direct la concluzie.

Sună alarma la 5:30. Deschid ochii. Ridic capul. Afară plouă cu găleata. No, perfect. Început cu stângul. Alergat nu se putea pune problema, deci aveam mai mult timp pentru părtășie. Doar că așa e omul, am pus capul pe pernă încă câteva secunde, care fără să vreau s-au transformat în minute bune.

Lupta mea:

– Mai stai un pic.  

– Dar așa mi-am zis. Nu, trebuie să mă ridic. Trebuie să..

– Plouă afară. E rece. Bate vântul.

– Nu, la alergat nu mai ies, dar să stau cu Domnul trebuie.

– Ai timp să te rogi în timp ce conduci. Mai stai un pic. 

-Nu, dar i-am zis și Esterei că o să fac asta.

-Cum să te ridici acum când toată ziua vei fi prin vreme rea? Mai stai un pic. 

-Nu. De data asta nu.

Nu era doar vocea din capul meu. Era vocea celui rău. E doar un exemplu. Nu știu dacă voi aveți astfel de conversații, dar eu am. Bine, nu cu diavolul. Cu mine. Mereu am motive să ies din zona mea de confort, să stau cu Dumnezeu cu adevărat, să fac o slujire sau alta.

Știți care e problema? 

Că nu avem un timp real cu Dumnezeu. Dacă avem, ne punem pe net poze de la timpul de părtășie. Nu zic că e rău. Dar uneori așa de repede suntem deranjați de o notificare. De gândul că trebuie să răspundem la acel mesaj.

_Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții. (1)

Dar cu cât vom spune mai mult ”da” la distragerile din jurul nostru, cu atât vom spune mai greu ”da” părtășiei cu Dumnezeu. 

Nu avem părtășie cu El pentru că nu ne planificăm întâlnirea cu El. Simplu. 

Ceea ce nu programezi, nu rămâne stabilit. 

Dacă mergi pe ideea, voi avea eu timp azi cu El, atunci o vei lăsa mai pe prânz, apoi intervine ceva, apoi pe seară ești prea obosită. 

Nu îți propune o părtășie de o oră. Mai ales la început. 15 minute. Stabilește ce faci în astea 15 minute. Gândește-te ce carte din Biblie vei citi, ce devoțional vei citi, ce verset vei memora. Ce cântare vei învăța. 

Dacă nu te lupți pentru timpul tău cu Dumnezeu să nu te miri că nu vei avea putere pe câmpul de luptă al vieții. 

Fixează în programul tău zilnic timpul tău cu Dumnezeu și ține-te cu dinții cu el. 

Revista se poate cumpăra de aici: https://www.ecasacartii.ro/revista-crestina-inima-de-printesa-numarul-5.html 

 

Roagă-te!

Când lumea din jurul tău se face un cerc care nu se mai oprește, roagă-te. 

Când ai un zâmbet până la urechi și simți că viața e toată un cer fără nori, roagă-te. 

Când lacrimile în noapte pot inunda gropile țării, roagă-te. 

Când simți că nu mai ai putere nici pentru un pas, roagă-te. Roagă-te cu toată ființa. Roagă-te când pornești dimineața de acasă și când te întorci acasă. 

Roagă-te să nu Îl uiți pe Dumnezeu în fiecare acțiune pe care o vei avea de făcut într-o zi. 

Roagă-te să îți investești timpul în ceea ce contează. Să petreci timpul alături de oameni de valoare. 

Roagă-te să ai ochi să vezi pe cel căzut între tâlhari. 

Roagă-te să ai putere să îți ceri iertare. 

Roagă-te să crezi că frumusețea lucrurilor stă în timpul lui Dumnezeu. 

Roagă-te. 

Roagă-te și când nu îți vine să te rogi. 

Roagă-te un pic. Și sincer. Și rugăciunea va curge. Va curge lin. Curat. Ca o jerftă care este primită de Dumnezeu. 

Roagă-te conștientă că ai intrare la Tatăl prin jertfa Fiului. 

Roagă-te. 

Acesta este sfatul meu. Roagă-te. 

O fată care contează

Cum îți calculezi valoarea?

Te-ai gândit vreodată care este valoarea unui om?

Cumpărăm de toate, orice are un preț în secolul nostru. Poate, uneori, integritatea și principiile ni le lăsăm cumpărate.

Dar omul?

Cât valorează? O să ziceți poate că depinde cine este și ce face. Din ce familie provine și unde lucrează. Da, salariul exprimă ceva. Dar nu valoarea noastră, ci valoarea muncii pe care o facem, uneori nici măcar asta. E doar un preț care se schimbă, important este acest aspect doar dacă intrăm în discuții despre economie, dar despre asta cu altă ocazie.
Acum să vedem cum stai cu valoarea ta. Dacă poți fi cumpărată cu o sumă de bani și să renunți la tot ce e moral și drept doar de dragul de a avea și de a fi cineva poți spune că atât valorezi. Dacă poți fi impresionată de cadouri, atunci prin acestea vei putea fi cucerită.

Dacă te expui și te arunci în brațele internetului pentru a arăta lumii că și tu exiști și că ei trebuie să îți arate dacă ai sau nu valoare, atunci numărul like-urilor și a prietenilor de pe facebook vor fi valoarea ta.

Ne lăsăm atrase de bogăție, de cadouri, de aprecierile celorlalți. Poate ne măsurăm valoarea în funcție de celelalte fete. Compari ce ai tu și ce nu au altele și te mândrești. Te uiți la ce au altele le și la ce nu ai tu și plângi. Te privești în oglindă și în ciuda tuturor acestor lucruri, te simți fără valoare. Uneori îți e groază să te mai privești și te gândești că ar fi un câștig pentru cei din jur dacă nu ar trebui să te privească. Poate ai uitat cine ești de fapt și nu mai ai habar cum și unde să îți cauți feminitatea.

Să vedem. 
Nu e rău să îți dorești apreciere, nu e rău să îți dorești să fii frumoasă, să fii iubită și înconjurată de prieteni. Noi toate ne dorim aceste lucruri. Suntem femei și avem în noi un dar atât de frumos, pe care îl pierdem parcă tot mai mult. 
Noi suntem create de Dumnezeu, în Geneza 2:18 scrie de ce a fost făcută femeia:Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Suntem făcute pentru a fi un ajutor potrivit nu pentru a îngreuna viața bărbaților și pentru a-i conduce. Mai înainte, în Geneza 1:27, scrie:

 Poți să citești și să nu te minunezi? Cum? Tu, eu suntem create de un Dumnezeu atât de extraordinar și nu ne bucurăm? Știm dacă citim mai departe că omul a păcătuit și atunci și-a pierdut statutul de copil de Dumnezeu. Da, atunci putem spune că nu mai aveam valoare. Dacă ar fi fost după noi am fi rămas legați de păcat și ne-am fi plâns toată viața de durerea și de greutatea poverii de a fi despărțiți de Dumnezeu. Așa am fi gândit noi. Dar noi nu suntem Dumnezeu. Dumnezeu lucrează minunat, El nu ne-a uitat chiar dacă noi I-am întors spatele.

Ce spune El despre noi?

În Isaia 43:4 găsim: De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. În Romani 5:8 avem:Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 
Toate aceste versete și multe altele ne arată că noi ne putem găsi valoarea doar în dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Și oare nu asta ne dorim cel mai mult? Dragoste.

Nu asta căutăm de dimineață până seara, să fim iubite să avem valoare în ochii cuiva. Ei, uite că avem. Avem valoare în ochii lui Dumnezeu și El nu este oricine. El este Creatorul nostru și Mântuitorul nostru. În dragostea Lui găsim eliberare de păcat, de îngrijorări și descurajare. El este un turn de scăpare pentru cei care aleargă la El și se odihnesc la umbra aripilor Lui. El ne spune că feminitatea nostră are valoare și nu din greșeală ne-a creat femei și bărbați. Tu ești ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii , nu ce vrei tu. Nu ești o greșeală.

Și să fii femeie înseamnă să te încrezi în Domnul, să faci bine soțului tău, să îți crești copiii pentru împărăția lui Dumnezeu, să te îngrijești de cei neajutorați, să fii mai sensibilă și iubitoare față de cei din jur. Să fii femeie înseamnă să slujești, să plângi cu cei din jur, să încurajezi, să te rogi, să zidești, să muncești, să veghezi, să vorbești cu înțelepciune,să nu te temi, să acționezi. O femeie plăcută nu înșală și nu iese înaintea unui bărbat pentru a-l ademeni. O femeie plăcută așteaptă timpul lui Dumnezeu. Ai multe, multe de făcut. Nu mai sta să te plângi. Nu vei rezolva nimic. 

Lasă-te prinsă de dragostea lui Dumnezeu și cere-I să îți modeleze inima și caracterul pentru a fi ceea ce El te-a creat să fii. O femeie după voia Lui,  o femeie a cărei valoare se găsește ascunsă în dragoste Lui.

Cu drag, 

Estera Bora

Ești o coroană regală în mâna lui Dumnezeu!

Dacă te-aș rugă să scrii pe o foaie de hârtie toate lucrurile care îți displac la tine și pe o altă pagină toate lucrurile pe care le vezi frumoase în tine, care pagină s-ar umple prima? 

Am încercat ieri să fa acest experiment. Am vrut să văd cum mă văd eu. În nici 10 minute am umplut două pagini cu imperfecțiunile mele. Poate tu nu ești așa. Poate în oglinda ta îți vezi doar puntele forte. Pentru celelalte, cele care ar umple romane cu cât de mici și imperfecte sunt, am un gând. 

Femeie, 

Ești viață. Ești pârâul care dă vitamine muntelui. Ești cea care printr-un zâmbet poate încălzi o cameră. Ești cea care printr-o privire poți stârni războaie. Ești mesagerul învierii. 

Ești salvată. Transformată. Ești un om nou. Tu nu ești ceea ce media spune că ești. Nu ești ceea ce spun băieții că ești. Nu ești ceea ce spun revistele de modă că ești. Nu ești nici măcar ceea ce spui tu că ești. 

Ești ceea ce spune Dumnezeu că ești. 

Și El spune că ești a Lui. 

Poate ești în pustietate acum. Nu te îngrijora. Poate nu Îi auzi glasul. Nu vezi răspuns la rugăciune. Nu îi simți prezența. Poate oamenii te-au marginalizat. Gândește-te la Agar. Izgonită, cu un fiu în brațe, aceasta se întâlnește cu Dumnezeu în ariditate. Are parte de cea mai intimă întâlnire a ei cu Dumnezeu exact în locul în care nu te-ai fi așteptat. Dumnezeu mereu e în control. 

Poate rugăciunea ta nu primește răspuns. Uită-te la Ana. La femeia care a avut o așa mare încredere în Dumnezeu încât a crezut că poate face ca pântecul ei să nască prunci, deși era imposibil din punct de vedere biologic. Poate crezi că ești imposibil de iubit. Prin Ana, Dumnezeu îți spune că la El nimic nu e imposibil. 

Nu ești doar o mașinărie de făcut copii. Nu ești doar o mașinărie industrială. Ești o coroană regală în mâna lui Dumnezeu. 

Poate că îți dorești din toată inima să fii iubită. Să ai parte de un cămin. Te uiți în jur și toate colegele tale sunt apreciate și plângi în sinea ta, plângi târziu în noapte. Gândește-te la Rut. A pierdut tot. În pierderea ei, a ales să îl urmeze pe Dumnezeu. Ascultarea face mai mult decât așteptarea în sine. Când îți vine acru să aștepți, ascultă de glasul Păstorului. Vezi ce îți spune El, vei fi binecuvântată. 

Ești femeie. 

E început de primăvară. 

Am o provocare. art-brown-paper-card-1872762

Citește următoarele cuvinte, apoi ia o foaie de hârtie și cere-I lui Dumnezeu să îți spună cum te vede El. Pune apoi acea foaie în Biblie, pe perete, în baie. Pune-o într-un loc în care să o poți vedea zilnic. 

Vei fi o superbă coroană în mâna lui Iahve. Vei deveni o coroană regală în palma Dumnezeului tău! Nu te vor mai numi «Cea abandonată»; și nu vor mai numi țara ta «Deșert»; ci te vor numi «Satisfacția Mea este în ea», iar țara ta va fi numită de ei «Măritată» – pentru că lui Iahve îi va plăcea de tine și țara ta va fi măritată

Isaia 62: 3-4

Cu drag, 

Doroteea

Când rămâi singură în noapte cu Dumnezeu

E noapte. Draperiile sunt trase. A nu știu câta noapte cu ore de somn mai puține decât degetele la o mână. Am căutat oameni. Dar sunt mai bună la a-i ține la distanță. O prietenă m-a întrebat: ”Ești ok?” Cu zâmbet i-am spus: ”Da, sunt”. Era mai obosită decât mine. Așa că m-am închis în cameră. Da, azi îmi e dor de sora mea care se trezea din somn, îmi verifica ochii, se punea lângă mine și nu mă lăsa până când nu adormeam cu zâmbetul pe buze. Dar ea e departe. Și m-am închis în carapace. Azi mi-am dat seama că sunt un ciob, unul transparent prin care oamenii privesc și cred că îmi cunosc întreaga lume. Și da, poate așa e. 

Azi sunt departe de tot. 

Sunt în pustiu. 

Și doare. Și doare tare. 

Dar face bine. 

Am rămas singură cu Dumnezeu. Ca în poezia Testament

Sunt momente în viață când rămâi singur cu Dumnezeu. Când lacrimile se trasnformă în rugăciuni, când ești frânt. 

Azi citeam despre suferință. Despre cum acest cuvânt în ebraică înseamnă ”a te pune sub”. E ironică viața. Nu a crezut că voi trăi exact în aceeași zi acest sentiment. Adevărul e că e greu să îți pui trăirile în mâna cuiva. E frica aia, doar că în dragoste nu este frică. E libertate. 

E bine în noapte alături de El. 

E ca o operație pe cord deschis. 

Habar nu am cum vor fi zorii. Care vor fi pierderile din timpul nopții. Dar aici, în noapte, Dumnezeu îmi șoptește că ceea ce vine de El va rămâne. Și asta îmi e speranța. Iar dacă pierd tot, rămâne El. 

Sincer, nu știu pentru ce te lupți tu în această noapte. Dar dacă și la tine sunt la fel de multe ca la mine, vreau să îți zic ceva. 

E bine și dacă rămâi doar tu cu Dumnezeu. 

Ia-ți Biblia. Jurnalul de rugăciune. 

Și stai tu cu Dumnezeu. 

Poate nu vei râde cu gura până la urechi, dar de fapt , au fost momente în care Dumnezeu m-a făcut să râd. 

Când rămâi singur în noapte alături de El îți dai seama că ești bine. Că ești în mâna harului oricât decioburi îți e inima și viața. 

Ești bine. Chiar dacă e noapte. Nu uita, El e lumina lumii, iar oricât de noapte e noaptea, El tot luminează.